top of page

ŞTEFAN MOLEAVIN, PREOT (10.07.1896–08.09.1942)

Ştefan Moleavin s–a născut la 10 iulie 1896, în familia lui Ioan și a Vasiliței Moleavin din localitatea Tatar–Copceac, jud. Akerman (mai târziu, localitatea respectivă făcea parte din jud. Cahul). Tatăl său era cântăreț la Biserica ”Adormirea Maicii Domnului” din Tatar–Copceac. A fost botezat la 14 iulie în biserica din satul natal de către preotul Martin Gospodinov, având nașă pe fiica preotului respectiv, Ecaterina .

Tânărul Ștefan a învățat la școala din satul natal, apoi la Școala spirituală din Ismail și în 1913, a continuat învățătura la Seminarul Teologic din Chişinău, absolvit studiile în anul 1920 . A învățat și la Facultatea de Teologie din Chişinău. În anul 1932 a susţinut lucrarea de licenţă cu titlul ”Descrierea Bisericii din Vulcăneşti–Cahul” .

La data de 2 august 1920, Ștefan Moleavin a fost hirotonit preot şi la 15 august acelaşi an e numit paroh al Bisericii ”Sf. Haralambie” din localitatea Joltai, jud. Tighina . La 15 august 1923, părintele Ştefan Moleavin a fost transferat la Biserica ”Acoperământul Maicii Domnului” din comuna Cairaclia, jud. Cahul , unde a slujit până în anul 1932. La 15 ianuarie 1932, conform cererii sale, a fost transferat la Biserica ”Sf. Nicolae” din comuna Baurci, jud. Cahul .

Pe parcursul mai multor ani, lucrările scrise de părintele Ştefan, pregătite pentru Conferinţele pastorale generale, desfăşurate în cadrul Episcopiei Cetăţii Albe – Ismail, au fost menţionate de către Consiliul Eparhial, secţia Cultură . Pentru merite în activitatea pastorală şi cea misionară, a fost decorat cu distincţii bisericeşti , fiind ridicat la treapta de protoiereu .

În gospodăria sa, preotul Ștefan Moleavin avea 8 ha pământ arabil, 2 cai, o vacă, un porc, păsări, inventar agricol, plug, boroană și 20 stupi. Familia preotului din Baurci era compusă din 4 persoane: soția Elena, născută în anul 1895 și ficele Serafima, născută în anul 1923 și Tamara, născută în 1925. Părintele avea 3 frați și 2 surori: Marcu, preot la Piatra Neamț; Martinian, preot la Bărcănești, în apropiere de Ploiești; Victor, domiciliat în localitatea Buhuși, jud. Bacău, era funcționar la o fabrică de stofe; sora Ecaterina, casnică, locuia în satul Beștemac, jud. Cahul și sora Vasilița, învățătoare într–o localitate din Vechiul Regat .

După instaurarea puterii sovietice în Basarabia (1940–1941), sub regimul nou ateu, părintele Ştefan Moleavin a rămas la Baurci și a slujit la biserica din localitate până în luna decembrie 1940. Săvârșea în continuare, pe ascuns unele slujbe bisericești și pentru a–și întreține familia, se ocupa și cu agricultura. Încă în luna august 1940, familia sa se stabilește cu traiul în orașul Bolgrad, unde își făceau studiile fiicele sale. Părintele, împreună cu membrii familiei sale plănuia să plece în România, la frații lui, în acest scop a depus o cerere pentru repatriere .

În luna iulie 1941, preotul Ștefan Moleavin a fost arestat şi deportat în Siberia . La 15 iulie 1941, când armata sovietică se pregătea de retragerea de pe teritoriul Basarabiei, părintele a fost arestat de NKVD–iştii din Bolgrad şi încarcerat în închisoarea din Akerman, apoi e trimis în grabă, împreună cu alţi deţinuţi politici, în regiunea Novosibirsk (Rusia). Era acuzat de „spionaj în favoarea organelor de informaţie române şi de activitate contrarevoluţionară”. Mai era acuzat şi de faptul că „avea orientări antisovietice”; cu toate acestea, „nu existau probe materiale pe dosar”. Despre arestarea, evacuarea și cercetările de anchetă a preotului Moleavin se menționează într–un certificat, anexat la dosarul penal. În certificatul respectiv se arată că: „Moleavin S. I. a fost arestat în timpul operațiunilor militare de luptă dintre URSS și Germania hitleristă, în asemenea situație desfășurarea anchetei a fost imposibilă. Inculpatul Moleavin S. I., împreună cu ceilalți arestați din închisoarea din Akerman au fost evacuați în închisoarea nr. 1 din Novosibirsk. Dosarul penal al inculpatului Moleavin S. I., nu a ajuns la secția regională NKVD din regiunea Novosibirsk, a ajuns numai ordinul de restricție judecătoresc [fabricat la Novosibirsk, deoarece acest document e completat pe un formular al acestei instituții, până și ștampila e de la Novosibirsk n. a.], cu indicarea articoleleor de acuzare (58–1”a” și 58–10, p. I CP al RSSFR). În conformitate cu ordinul NKVD din URSS 00286/12CC, din 8 februarie 1942, a fost restabilit duplicatul dosarului penal al inculpatului Moleavin S. I. și au fost efectuate investigații preliminare”. În acest certificat se mai arăta că în urma investigațiilor a fost „confirmată” activitatea antisovietică a celui arestat.

Inculpatul Moleavin S. I. era acuzat de crimă, conform prevederilor art. 58–1”a” și 58–10, p. I CP al RSSFR , trădare de patrie și activitate contrarevoluționară. Părintele a respins toate acuzațiile. A fost interogat la diferite ore de zi și de noapte, de la 20.45 până la 3.00, altă dată de la 3.20 până la 5.30 și de la 21.30 până la 22.15. A fost efectuată și confruntarea dintre cel acuzat și unul dintre martori, dintre cei arestați, plasat în celula unde era încarcerat Moleavin.

La 23 martie 1942 a fost aprobat rechizitoriu în care se menționa că: „La 15 iulie 1941, colaboratorii secției raionale NKVD din Bolgrad, RSSM, l–au arestat pe Moleavin Stepan Ivanovici, pentru spionaj în favoarea României și activitate contrarevoluționară. În urma investigațiilor s–a stabilit că Moleavin S. I., slujitor al cultului religios era ostil față de puterea sovietică instaurată în Moldova, de aceia și se ocupa de spionaj și activitate contrarevoluționară. Fiind acuzat, conform prevederilor art. 58–1”a” și 58–10, p. I CP al RSSFR, Moleavin nu a recunoscut vina, arătând însă, că era ostil față de puterea sovietică instaurată în Basarabia”. În continuare se mai arată, că în calitatea sa de slujitor al cultului religios, Moleavin aduna informații de la populația locală, despre amplasarea unităților armatei roșii, numărul lor și înarmarea. Înformațiile obținute, le transmitea unor persone din serviciul secret roman. Potrivit declarației martorului amintit mai sus, „Moleavin răspândea zvonuri contrarevoluționare în mijlocul populației locale despre căderea puterii sovietice, atât în Moldova, cât și în întreaga Uniune Sovietică. Aducea laude Germaniei fasciste”. Se amintește și despre un agent secret, “Mudrii” (“Înțeleptul”, din rusă), care l–ar fi filat pe inculpatul Moleavin timp de 10 zile, caracterizându–l pe inculpat, „cu viziuni ostile față de puterea sovietică”. Se recomanda ca Moleavin S. I., să fie condamnat la pedeapsa capitală, moarte prin împuşcare. Dosarul de urmărire penală a fost transmis spre examinare organului de justiție NKVD din URSS .

Judecata a avut loc la 19 august 1942, în cadrul Comisiei Extraordinare pe lângă NKVD–ul URSS, preotului Ștefan Moleavin aplicându–i–se urmtoarea sentință: „Moleavin Stepan Ivanovici, pentru trădare de patrie, să fie împușcat. Averea personală să fie confiscată”. Sentința de judecată a fost executată la 8 septembrie 1942 .

În anul 1944, familia preotului Ștefan Moleavin se refugiază în România, la Băilești, jud. Dolj. Ultimii ani de viață, Doamna preoteasă Elena Moleavin i–a petrecut la Constanța. Trece la Domnul în anul 1972, fiind înmormântată în Cimitirul Central din Constanța .

La 28 aprilie 1989, părintele Ștefan Moleavin a fost reabilitat post–mortem de către Procuratura RSSM, printr–un decret al Sovietului Suprem al URSS ”Cu privire la restabilirea dreptăţii faţă de victimele represiunilor politice din anii '30–40 şi începutul anilor '50” ai secolului trecut.

După 75 ani de la martirizarea preotului Moleavin, Pr. dr. Mircea Cristian Pricop, împreună cu Dl. Ionuț Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului realizează un interviu cu fiica mai mică a preotului Ștefan Moleavin, Doamna Tamara Lupu, material publicat în Revista Tomisul Ortodox .


22 views0 comments

Comments


bottom of page