În a doua jumătate a anilor '30 ai secolului trecut, în fosta RASS Moldovenească se începuse un nou val de închidere a bisericilor. Majoritatea preoţilor transnistreni au fost reprimaţi. Mulţi dintre ei au fost deportaţi din ”zona de frontieră“ în oraşul Pervomaisk (Olviopol), Regiunea Odesa. Pentru a se putea întreţine, preoţii erau nevoiţi să se angajeze la diferite munci în calitate de hamali, paznici ş.a.
În luna martie a anului 1938, au fost arestaţi toţi şi încarceraţi în închisoarea din Odesa. Erau învinuiţi de ”activitate contrarevoluţionară, ca membri ai unei organizaţii rebele contrarevoluţionare”. La 23 martie 1938 a avut loc judecata, în cadrul şedinţei troicii NKVD din Regiunea Odesa, fiind condamnaţi cu toţii la moarte prin împuşcare. Printre cei judecaţi erau 11 preoţi ortodocşi, un preot ortodox de rit vechi şi un epitrop. Preoţii erau: Leonid Hodziţchi, Grigore Chirilenco, Terentie Grecu, Emanuel Surmeli, Evghenie Jdanovschi, Leonid Goncearov, Vasile Saviţchi, Matei Conun, Iacob Mişevschi, Ioan Colesnic, Simeon Alexeev şi Haralambie Alexeev.
În anul 1957, cei 12 preoţi martirizaţi prin împuşcare la Odesa au fost reabilitaţi de Procuratura Regiunii Nicolaev[1].
[1]Новомученики, исповедники, за Христа пострадавшие в годы гонений на Русскую Православную Церковь в XX в.; Групповое дело "дело священников Приднестровья, Первомайск, 1938 г.". Sursa: http://kuz3.pstbi.ru/bin/nkws.exe/no_dbpath/docum/ans/nm/?HYZ9EJxGHoxITYZCF2JMTdG6XbuJfeGbeCOee8YUWuKifOWY66WWc8qiceXbTcGZeu-yPn6n9XImTXoyTawmAmspAbuDVN06XcGP66O6Vsq6TXFyXi5XdeGZfOXjTX3yXeycsMDUsuy2dOiUTcujeC4UfOXjUy1XfsGZers-**
Comentários