Alexandru Cernăuţeanu s–a născut la 10 ianuarie 1883 în familia preotului Mina şi a preotesei Elisaveta Cernăuţeanu din localitatea Mărcăuţi, jud. Hotin. A fost botezat la 15 ianuarie în biserica din satul natal de către preotul Vasile Ostapov din Colicăuţi, naşi de botez fiindu–i preotul Gheorghe şi soţia sa, preoteasa Maria Stadniţchi, din localitatea Comarovo, acelaşi judeţ[1].
În anul 1888, tatăl său, preotul Mina Cernăuţeanu, fusese transferat la Biserica ”Sf. Apostoli Petru şi Pavel” din târgul Secureni, jud. Hotin. Tânărul Alexandru şi–a început studiile în şcoala din acea localitate[2]. A urmat apoi învăţătura la Şcoala spirituală din Edineţ, apoi la Seminarul Teologic din Chişinău, iar în perioada 1903–1907 a studiat la Academia Teologică din Sankt Petersburg, obţinând titlul de candidat în teologie[3].
În următorul an îşi începe activitatea pedagogică în calitate de ”veghetor de ordine” la Şcoala spirituală din or. Kutaisi, Georgia. Până în anul 1918 şi–a continuat activitatea pedagogică în şcolile spirituale din Pinsk, Minsk, Belarus, apoi din Nijegorodsk, Rusia[4]. Pentru activitate pedagogică sârguincioasă, în 1913 a fost decorat cu Ordinul imperial ”Sf. Stanislav”, gr. III[5].
În anul 1917 a fost ales delegat din partea enoriaşilor eparhiei de Nijegorodsk la Sinodul Local al Tuturor ruşilor (1917–1918) [Поместный собор Православной российской церкви], care s–a desfăşurat la Moscova, în perioada de libertate din timpul Guvernului Provizoriu şi care s–a încheiat sub presiunea guvernării bolşevice[6]. În luna octombrie a anului 1918, Alexandru Cernăuţeanu a fost ales membru al Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei de Nijegorodsk şi Arzamas, iar la 11 aprilie 1921 a fost hirotonit preot şi numit paroh al Bisericii ”Învierea Domnului” din Nijni Novgorod, unde a slujit până la începutul anului 1926[7].
La 26 februarie, împreună cu alţi preoţi din Nijni Novgorod, preotul Alexandru Cernăuţeanu a fost arestat de către agenţii GPU. Era învinuit de ”activitate antisovietică, ca fiind membru al unei grupări clericale ilegale, care desfăşoară o activitate împotriva Bisericii renovate”[8] – gruparea schismatică ”Biserica Vie”[9].
Prin hotărârea judecătorească din 26 martie 1926, preotului Alexandru Cernăuţeanu i–a fost interzis de a locui în şase regiuni centrale ale ţării, pe o perioadă de trei ani, cu domiciliu forţat în localitatea Votkinsk din Udmurtia. Aici, părintele a slujit la Catedrala ”Sf. Nicolae”[10]. În luna ianuarie a anului 1928 a fost arestat din nou, fiind învinuit de ”păstrarea şi răspândirea literaturii antisovietice”[11]. Judecata a avut loc la 22 iunie 1928, fiind condamnat la trei ani de detenţie în lagărul Solovki, regiunea Arhanghesk. Potrivit scrisorilor expediate familiei sale, părintele Alexandru se afla în acest lagăr într–o mizerie nemaipomenită, deţinuţii erau înfometaţi, iar cei sleiţi de puteri aveau nevoie de îngrijire permanentă. După expirarea termenului de detenţie, la 3 ianuarie 1931 a fost condamnat la încă trei ani de lagăr. A fost repartizat într–un lagăr din ţinutul Oloneţ din Karelia, supravieţuind în condiţii de existenţă şi mai severe[12].
În luna septembrie a anului 1933, fiind eliberat din detenţie, s–a întors la familia sa. Au fost nevoiţi să–şi schimbe locul de trai, părintele Alexandru având interdicţia de a locui în Nijni Novgorod[13]. S–au stabilit în oraşul Arzamas, unde a fost numit de către autorităţile eparhiale slujitor la Catedrala ”Învierea Domnului” din acest oraş. La scurt timp a fost ridicat în treapta de protoiereu şi numit în calitate de protopop al Cercului I din regiune[14]. După acapararea Catedralei din Arzamas de către membrii grupării ”Biserica Vie”, părintele Alexandru Cernăuţeanu a slujit la biserica cimitirului localităţii[15].
La 6 septembrie 1937, părintele iarăşi a fost arestat, chiar în timpul săvârşirii slujbei divine. Era învinuit de ”activitate antisovietică, fiind membru al unei grupări clericale fasciste”. Pe acest dosar fabricat au fost arestaţi 76 de oameni, părintele Alexandru Cernăuţeanu fiind considerat conducător al grupului de arestaţi din Arzamas[16]. Aflat în închisoare în condiţii inumane de detenţie, după lungi interogatorii, dar şi din cauza torturilor la care a fost supus, părintele Alexandru a recunoscut toate învinuirile din dosarul fabricat[17].
Judecata efectuată de către troika NKVD din regiunea Nijegorodsk a avut loc la 23 octombrie, fiind condamnat la pedeapsa capitală prin împuşcare. Sentinţa de judecată a fost executată la 1 noiembrie 1937[18]. La 26 iulie 1989, părintele Alexandru Cernăuţeanu a fost reabilitat de către Procuratura Regiunii Gorki (Nijegorodsk)[19].
[1]ANRM, F. 211, inv. 19, d. 108, f. 125.
[2]Алексей Мандзяк. Репрессированные священники и церковнослужители Сокирянщины. Sursa: http://www.ukrkovcheg.org.ua
[3]Олексій Мандзяк, op. cit., p. 708.
[4]О.В. Дёгтева. Нижегородские священнослужители – узники Соловков (краткий мартиролог). În: revista „Нижегородская Старина. Краеведческо-Историческое издание”. Выпуск 39-40, 2014, p. 87.
[5]Новомученики и исповедники Русской Православной Церкви ХХ века. Sursa: http://kuz1.pstbi.ccas.ru/bin/nkws.exe/no_dbpath/css_nopanel/koi/newmr/?HYZ9EJxGHoxITYZCF2JMTdG6XbuLdS0hfiDac8oU87SZs8qUsyOUfGYUU8iZei4UfOHU66mcfOuWeCQ*
[6]О.В. Дёгтева, op. cit.
[7]Духовенство Русской Православной Церкви в ХХ веке. Sursa: http://duhovenstvo.solovki-monastyr.ru/person/3046/
[8]Ibidem.
[9]Gruparea schismatică “Biserica Vie” a apărut în Rusia în anul 1917 şi a fost susţinută de autorităţile comuniste cu scopul de a diviza Biserica Ortodoxă.
[10]Олексій Мандзяк, op. cit.
[11]Соловки. Голгофа и Воскресение. Sursa: http://solovki-monastyr.ru/news/278/
[12]О.В. Дёгтева, op. cit., p. 88.
[13]Ibidem.
[14]Алексей Мандзяк, op. cit.
[15]Духовенство Русской Православной Церкви в ХХ веке.
[16]Ibidem.
[17]О.В. Дёгтева, op. cit.
[18]Новомученики и исповедники Русской Православной Церкви ХХ века.
[19]Духовенство Русской Православной Церкви в ХХ веке.
Comments