top of page

ALEXANDRU ZAVALNIŢCHI, PREOT (24.10.1904–09.05.1942)

Viitorul preot Alexandru Zavalniţchi s–a născut la 24 octombrie 1904, în familia preotului Nichita şi a preotesei Ana Zavalniţchi din satul Cobusca Nouă, jud. Tighina. Tatăl său era parohul Bisericii ”Naşterea Maicii Domnului” din acea localitate. A fost botezat la 31 octombrie, în biserica din satul natal de către preotul Ioan Bacinschi din localitatea Bulboaca, jud. Bender, având naş pe cântăreţul bisericesc Simeon Popovici din Bulboaca .

În anul 1926, Alexandru Zavalniţchi, după absolvirea Seminarului Teologic a continuat studiile la Facultatea de Teologiedin Chilinău, devenind în 1930, Licenţiat în Teologie . A fost hirotonit preot la 1 noiembrie 1931, pe seama Bisericii ”Naşterea Maicii Domnului” din satul său de baştină , unde a slujit şi tatăl său. La 15 ianuarie 1934 a fost gratificat cu decoraţia bisericească, bederniţa. Averea nemişcătoare a preotului de la Cobusca Nouă era compusă din 30 ha pământ arabil şi casa în care locuia împreună cu preoteasa Elena . Părintele avea un frate preot, Valerian Zavalniţchi, slujitor la biserica din Goiana, jud. Lăpuşna şi 2 surori, Olga, soţia preotului Nicolae Busuioc, parohul Bisericii ”Naşterea Maicii Domnului” din oraşul Ismail şi Olimpiada, soţia lui Grigore Crocos, ambii soţi erau învăţători la şcoala din Todireşti.

După instaurarea puterii sovietice în Basarabia (1940–1941), părintele Alexandru intenţiona să plece în România. A sosit la Chişinău în luna septembrie 1940 și s–a înscris în listele celor care doreau să se repatrieze. Cei înscriși pentru repatriere veneau în fiecare zi la sovietului orășenesc din Chișinăude pe strada Alexandrovskaia, ca să afle dacă le–a fost aprobată cererea. În timpul cât s–a aflat la Cuşinău, părintele mergea în fiecare zi la catedrală ca să asculte şi să participe la slujbele divine. A avut un statut de refugiat până în luna iunie 1941şi spera că va reuşi să plece oficial în România .

La 25 iunie 1941, părintele Alexandru Zavalniţchi a fost arestat şi încarcerat în închisoarea din Chişinău. În mandatul de arestare se menţiona că: „Zavalniţchi este preot, în trecut a fost un chiabur şi având 30 ha pământ angaja ţărani la lucru. Fiind nemulţumit de acţiunile întreprinse de către puterea sovietică a încercat să plece în România, unde are rude. Din luna septembrie a anului 1940 şi până la 22 iunie 1941, era preocupat de plecarea în România. În acest răstimp comunica cu elemente antisovietice şi avea legături cu persoane suspectate de spionaj. Tot timpul se afla pe străzile din centrul oraşului şi urmărea dislocarea trupelor militare şi a clădirilor armatei din preajma ”Casei Pionerilor”. Din motive necunoscute, printre copacii de pe bulevard analiza firele de pe piloni”.

Preotul de la Cobusca Nouă a fost arestat în urma unui denunţ a unui zugrav dintr–o brigadă de construcţie. Muncitorii acestei brigăzi lucrau la o clădire din apropierea sovietului orășenesc, unde se adunau în fiecare zi cei înscriși pentru a pleca în România. Printre cei adunaţi în preajma sovietului orășenesc pe care îi vedea în fiecare zi, muncitorului zugrav i s–a părut suspect un necunoscut, care mai târziu a fost identificat, fiind preotul Zavalniţchi. În ziua arestării preotului, acel zugrav a fost interogat în calitate de martor. Din declaraţiile sale din timpul interogatoriului aflăm că pentru prima dată l–a văzut pe acel necunoscut la 11 iunie, când persoana în cauză aflându–se printre cei care doreau să se repatrieze discuta confindenţial cu diferite persoane şi tot timpul se uita împrejur ca să nu fie observat. L–a întâlnit din nou pe acel suspect, în apropiere de locul unde în trecut se afla monumentul lui Ferdinant şi pe strada Puşkin, lângă megafonul prin care se transmitea postul de radio. S–a aşezat pe un scaun, apoi pe acelaş scaun s–ar fi aşezat şi câteva femei, cu care a discutat ceva confindenţial, fiindcă tot timpul se uita împrejur ca să nu fie observat. Pentru a treia oară l–a întâlnit pe necunoscut la 25 iunie, pe străzile Puşkin şi Alexandrovskaia, în apropiere de ”Casa Pionerilor”, unde se aflau cazarmele unei unităţi militare. „Îl urmăream tot timpul şi mă străduiam să fiu neobservat – menţiona denunţătorul – comportamentul celui necunoscut mi s–a părut suspect când l–am întâlnit în apropierea cazarmelor militare şi mai pe urmă, când a mers în parc şi s–a aşezat pe un scaun sub firele de telefon şi tot timpul le analiza ţinând în mână un ziar”. Cel care îl urmărea a mers la un miliţian şi după ce i–a raportat cele observate, necunoscutul a fost arestat. După arestare a fost efectuată confruntarea dintre preotul Zavalniţchi şi denunţător. Părintele a negat toate învinuirile afirmând că nu s–a ocupat cu spionajul şi nici cu vre–o activitate antisovietică .

Din cauza înaintării liniei frontului, acuzatul Zavalniţchi, împreună cu alţi arestaţi din închisorile din Basarabia au fost evacuaţi în închisori din interiorul URSS. Părintele Alexandru a fost încarcerat în închisoarea din Alexandrovsk, regiunea Irkutsk. La începutul lunii decembrie au fost reluate investigaţiile de anchetă, cel arestat fiind interogat ore în şir pe timp de zi şi de noapte. Unele interogatorii durau până la ora 4 dimineaţa. A fost efectuată confruntarea dintre Zavalniţchi şi alt acuzat basarabean, plasat în aceeaşi celulă. Preotul de la Cobusca Nouă era acuzat de crimă, conform prevederilor art. 58–10, p. II şi 58–13 CP al RSSFR.

La 26 ianuarie 1942 a fost alcătuit rechizitoriu, în care se menţiona că: „Zavalniţchi Alexandru Nichitovici, fiind un adept al sistemului burghez de guvernare şi fiind ostil faţă de mişcarea comunistă revoluţionară, în anul 1938 a aderat la organizația contrarevoluționară ”Frontul Renașterii Naționale”. După restabilirea puterii sovietice în Basarabia a desfăşurat în mijlocul populaţiei o agitaţie contrarevoluţionară şi defetistă. În timpul alegerilor în Sovietul Suprem al RSSM, mergea pe la casele ţăranilor şi făcea agitaţie ca să renunţe de a merge la alegeri şi să nu–i voteze pe candidaţii electorali. Defăima puterea sovietică şi îi îndemna pe cei care aveau arme, să nu le predeie şi să le păstreze pentru un eventual război, ca să dea o lovitură din spatele frontului. În timpul cât s–a aflat în detenţie a desfăşurat în randul celor care erau cu el în celulă, o agitaţie defetistă, elogia armata germană şi le vorbea celor arestaţi despre căderea puterii sovietice”. Se recomanda, ca Zavalniţchi A. N., să fie condamnat la pedeapsa capitală, moarte prin împuşcare . La 25 martie 1942, adjunctul Procurorului URSS pentru afaceri speciale a dat acordul, ca dosarul de urmărire penală să fie transmis spre examinare organului de justiție NKVD din URSS.

Judecata a avut loc la 5 aprilie 1942, în cadrul Comisiei Extraordinare pe lângă NKVD–ul URSS, părintelui aplicându–i–se urmtoarea sentință: „Zavalniţchi Alexandru Nichitovici, pentru activitate într–o organizație contrarevoluționară și pentru agitație antisovietică, să fie împuşcat. Averea personală să fie confiscată”. Sentința de judecată a fost executată la 9 mai 1942 .

După eliberarea Basarabiei, în primul număr al ”Buletinului Arhiepiscopiei Chişinăului” din 1943, era publicată lista clericilor pensionari, decedaţi şi deportaţi, a văduvelor, orfanilor sau moştenitorilor lor. În acea listă figura şi numele preotului Alexandru Zavalniţchi de la parohia Cobusca Nouă, jud. Tighina. Urma ca pe parcursul anului 1943, preoteasa Zavalnuţchi Elena să primească o primă de ajutor .

Nevinovăţia preotului de la Cobusca Nouă a fost stabilită peste 47 de ani de la executarea sentinţei de judecată. La 18 mai 1989, părintele Alexandru Zavalniţchi condamnat la pedeapsa capitală, moarte prin împușcare, a fost reabilitat post–mortem de către Procuratura RSSM .


16 views0 comments

Comentários


bottom of page