Alexei Curbet s–a născut în anul 1874[1], în familia preotului Nicolae Curbet, nobil cu titlu ereditar. După absolvirea Seminarului Teologic din Chişinău[2], a slujit o perioadă scurtă de timp în calitate de cântăreţ, iar la 1 octombrie 1896 a fost hirotonit preot pentru Biserica ”Adormirea Maicii Domnului” din Nezavertailovca, Slobozia, jud. Tiraspol. Mai mult de două decenii a predat religia în Şcoala ministerială de o clasă, precum şi în şcoala parohială din localitate[3]. Pe parcursul slujirii în această parohie, a îndeplinit şi funcţiile de preşedinte al Comitetului parohial de patronaj şi al comitetului de construcţie a noii biserici din localitate. Pentru merite în activitatea pastorală, părintele Alexei a fost decorat în repetate rânduri cu distincţii bisericeşti, iar în anul 1912 a fost decorat cu “Medalia pentru salvarea de la înec din râul Nistru”[4].
După instaurarea puterii bolşevice în stânga Nistrului, părintele Alexei Curbet a fost omorât prin împuşcare. Potrivit materialelor dosarului, ”a fost împuşcat pentru organizarea unei revolte împotriva armatei roşii în 1919, în timp ce fugea din satul Nezavertailovca”[5].
Părintele a fost înmormântat în apropierea bisericii, fără oficierea slujbei de înhumare. Rânduiala înmormântării a fost săvârşită peste mai bine de două decenii, în timpul activităţii Misiunii Ortodoxe Române în Transnistria (1941–1944). Rămăşiţele pământeşti ale părintelui Alexei au fost exhumate şi pregătite pentru slujba înmormântării, la care au venit să–şi ia rămas bun aproape toţi locuitorii satului. Potrivit mărturiilor celor vârstnici din localitate, slujba a fost oficiată de numeroşi preoţi.
Mormântul părintelui s–a păstrat până la începutul anilor '60 ai secolului trecut. Fiind în apropierea sovietului sătesc, autorităţile locale au exhumat trupul preotului, îngropându–l probabil în cimitir. Locul mormântului nu se cunoaşte[6]. Acelaşi sfârşit martiric l–a avut şi fiul părintelui Alexei, preotul Nicolae.
[1]Справочная Kнига Херсонской Епархiи. Издание Херсонской Духовной Консисторiи, Одесса, 1906, p. 641.
[2]Новомученики, исповедники, за Христа пострадавшие в годы гонений на Русскую Православную Церковь в XX в. Sursa: http://kuz3.pstbi.ru/bin/nkws.exe/ans/nm/?HYZ9EJxGHoxITYZCF2JMTcCid6vVsuOYdOqcvrslCH2tTcGZeu-yPn*r9XUrTXoyTawkBmssBk*
[3]Справочная Kнига Херсонской Епархiи, p. 640-641.
[4]Новомученики, исповедники, за Христа пострадавшие в годы гонений на Русскую Православную Церковь в XX в.
[5]М. Артёмова. Bо имя Царице Небесной. În: ziarul „Православное Приднестровье”, nr. 12, 2009.
[6]Ibidem.
Comments