Atanasie Costev (Apostol) s–a născut la 3 august 1893, în familia lui Emanuil şi a Mariei Costev din localitatea Alexandreni, jud. Cetatea Albă. A absolvit Şcoala normală, apoi din anul 1908 până în 1912 a învăţat la Şcoala bisericească de învăţători din oraşul Viniţa (Ucraina). Timp de 2 ani a activat în calitate de învăţător la şcoala elementară de 2 clase din satul Corjeva, jud. Bender. În anul 1914, pleacă la învăţătură, la Cursurile misionare de pe lângă Academia Teologică din Kazan (Rusia)[1]. După absolvirea cursurilor se întoarce în Basarabia. La 27 mai 1916 a fost numit de către autărităţile bisericeşti, cântăreţ la Biserica ”Adormirea Maicii Domnului” din satul Conovca, jud. Hotin[2]. A fost hirotonit preot la 23 aprilie 1917, pe seama Bisericii ”Sf. Ierarh Nicolae” din localitatea Împuţita (Vlădeni), jud. Ismail[3], iar la 1 iulie 1923, este transferat la Biserica ”Sf. Arhanghel Mihail” din Başcalia (com. Chirsova), jud. Tighina[4].
Pentru merite în activitatea pastorală, părintele Atanasie a fost decorat cu distincţii bisericeşti, la 22 aprilie 1922, la 2 ianuarie 1932[5] şi la 3 septembrie 1934. A fost membru al Comitetului de construcţii în cercul II, jud. Ismail (1920) şi delegat la Uniunea Clericilor Ortodocşi din Basarabia. Era un adevărat poliglot, cunoştea la perfecţie limbile română, rusă, turcă şi bulgară[6]. Ultima parohie a sa a fost com. Tomai (plasa Comrat), jud. Tighina[7],cu Biserica ”Adormirea Maicii Domnului”. Părintele era căsătorit cu Maria, născută în anul 1890 şi au avut 3 copii: Oleg, născut în 1916, în primul an de ocupaţie sovietică era student la Şcoala Pedagogică din Bender; Alexandru, născut în 1920, până în iunie 1940 a învăţat la Liceul Comercial din Tighina (Bender), apoi a plecat în România şi fiica Nina, născută în 1927, până în 1940 a învăţat la Liceul Eparhial din Chişinău şi în anul de învăţământ 1940–1941 era elevă la Şcola medie din Comrat[8].
În primul an de ocupaţie sovietică (1940–1941), părintele Atanasie Costev (Apostol) a fost arestat de către agenţii organelor NKVD, fiind apoi deportat în Siberia[9]. A fost arestat la data de 12 ianuarie 1941, de către colaboratorii secţiei raionale NKVD din Ciadîr–Lunga şi încarcerat în închisoarea din Cahul. În mandatul de arestare se menţiona că: „Costev A. M. este preot în satul Tomai, fost membru activ al unui partid burghez a desfăşurat în biserică o propagandă contrarevoluţionară, îndreptată spre defăimarea condiţiilor de trai din Uniunea Sovietică, răspândea printre ţărani literatură contrarevoluţionară şi le citea în biserică din acele cărţi. Le vorbea celor prezenţi, că în URSS, bolşevicii îi răstignesc pe ţărani, le bat în mâini şi picoare cuie de metal şi le mai zicea ţăranilor: „să nu ajungeţi pe mâinile bolşevicilor, că astvel şi de voi se vor bate joc”. În timpul efectuării unei percheziţii la domiciliul celui arestat a fost pusă sub sechestru averea sa: 130 kg miere de albini, 8 borcane de slănină topită, un divan, dulapuri, garderobă, aparat de radio „Minerva”, ceas de perete, un covor de 1,5x 2,5 m, un pat de metal, o lampă cu abajur, 2 perne, o plapumă, o prisacă cu 23 de stupi, un aparat de fotografiat „Voigtlander”, un costum de lână, de culoare neagră, din pânză de casă, manufactură pentru costum ş.a. În timpul percheziţiei au fost confiscate diferite acte şi un binoclu, care mai apoi a fost predat miliţiei din Ciadîr–Lunga, ca inventar de trofeu[10].
Părintele Atanasie Costev era în vizorul colaboratorilor secției raionale NKVD din Ciadîr–Lunga, din luna noiembrie 1940. La 2 noiembrie, la cererea colaboratorilor NKVD, sovietul sătesc din Tomai eliberează un certificat caracteristică pe numele lui Costev A. M. şi până la data de 7 decembrie 1940, au fost interogați 8 martori care au făcut declarații împotriva preotului. Inculpatul Costev a fost interogat şi el de 8 ori, pe timp de zi şi de noapte, unele interogatorii durau ore în şir[11], se ştie exact, că părintele a fost supus de către anchetatori şi unor presiuni fizice[12]. Preotul de la Tomai era acuzat conform art. 54 p.13 CP al RSSU, de activitate împotriva mișcării revoluționare.
La 22 aprilie 1941 a fost alcătuit rechizitoriu, cu următorul conţinut: „La secția județeană NKVD din Cahul au parvenit niște materiale din care se atestă că Costev Afanasii Manuilovici, fiind preot în satul Tomai, raionul Ciadîr–Lunga desfăşura în biserică o propagandă contrarevoluţionară, îndreptată spe a discredita organele puterii sovietice, rspândea literatură antisovietică şi era membru al partidului contrarevoluţionar al „liberalilor”. Pe baza celor expuse, la 12 ianuarie 1941, Costev A. M. a fost arestat şi tras la răspundere penală, în calitate de acuzat. În procesul desfăşurării anchetei s–a stabilit că Costev, locuind pe teritoriul Basarabiei în timpul stăpânirii române, timp de 19 ani a fost membru în 3 partide contrarevoluţionare. Din 1918 până în anul 1924 a fost membru al partidului contrarevoluţionar al „ţărăniştilor”, din 1925, până în 1935 a fost membru al partidului contrarevoluţionar al „liberalilor” [...], în anul 1938, aderă la partidul contrarevoluţionar „Frontul Renașterii Naționale” [...]. În timpul interogatoriului, acuzatul Costev şi–a recunoscut vina, că timp de 19 ani a fost membru în 3 partide contrarevoluţionare, dar a negat acuzaţia de agitaţie antisovietică şi răspândirea literaturii contrarevoluţionare”. Dosarul de urmărire penală, cât și rechizitoriu au fost transmise de către ofițerul secției NKVD din Cahul, adjunctului Procurorului RSSM pentru afaceri speciale, apoi au fost expediate pentru examinare, organului de justiție NKVD din URSS.
La 31 mai 1941, a avut loc judecata preotului Costev, în cadrul Comisiei Extraordinare pe lângă NKVD–ul URSS, părintelui aplicându–i–se urmtoarea sentință: „Costev Afanasii Manuilovici, fiind un element social periculos, să i se aplice pedeapsa privațiunii de libertate pe un termen de 8 ani, într–un lagăr de muncă forțată, termenul de detenție să se socoată de la 12 ianuarie 1941”.
După judecată, părintele Atanasie Costev a fost repartizat în Sevvostlag[13], un lagăr din reţeaua de lagăre din Nord–Estul URSS. Din cauza apropierii frontului, împreună cu alţi deţinuţi politici a fost evacuat în grabă la închisoarea nr. 1 din Penza (Rusia). Dosarele penale ale celor deţinuţi s–au pierdut în timpul evacuării. După câteva luni, în noiembrie1941, ofiţerii NKVD au reluat ancheta celor arestaţi. Părintele Atanasie a fost silit să dea mărturii, pe baza cărora a fost fabricat un alt dosar penal. Nu se ştia că acuzatul Costev fusese deja judecat. În timpul interogatoriului, acuzatul a declarat că din 1938 până în 1940 a fost membru al partidului „Frontul Renașterii Naționale”, fără a mai face şi alte declaraţii. Au fost interogaţi 2 martori, dintre cei arestați, plasaţi în celula unde era încarcerat preotul de la Tomai, a fost efectuată și confruntarea dintre cel acuzat și unul dintre martori[14].
În urma „investigaţiilor”, la 11 decembrie 1941 a fost alcătuit un alt rechizitoriu în care se menţiona că: „Costev Afanasii Manuilovici, acuzat de crimă, conform art. 58–4 şi 58–10 p. 2 CP al RSSFR [...], începând cu anul 1938 a fost un membru activ al partidului regal, contrarevoluţionar „Frontul Renașterii Naționale”. În calitate de membru al acestui partid a desfăşurat o luptă activă împotriva mişcării revoluţionare ale muncitorilor. Fiind ostil faţă de puterea sovietică instaurată în Basarabia, desfăşura o agitaţie antisovietică, răspândea zvonuri provocatoare despre condiţiile de trai ale oamenilor muncii din URSS şi defăima puterea sovietică”.
Dosarul de urmărire penală a fost transmis spre examinare Procurorului, care la data de 31 mai 1942, a transmis dosarul, Judecătoriei regiunii Penza. Peste 10 zile, Preşedintele Judecătoriei regionale a transmis, împreună cu dosarul o scrisoare şefului secţiei NKVD din regiunea Penza, în care se scria: „Costev a fost judecat de către Comisia Extraordinară de pe lângă NKVD–ul URSS la 31 mai 1941, ca element social periculos, la 8 ani de detenţie. Copia extrasului protocolului şedinţei Comisiei Extraordinare a fost expediat pe adresa închisorii din Penza”[15].
Potrivit datelor dintr–un certificat medical de la 6 decembrie 1941, acuzatul Costev era perfect sănătos. Potrivit altui certificat, însă de deces, din luna iunie 1942, se menţiona că: „a fost internat în spitalul închisorii, cu simtome de scorbut, apoi au apărut şi simtome de insuficienţă cardiacă. Cu toate că a fost supus unui curs de tratament, în fiecare zi se agrava starea de sănătate. Cauza decesului a fost provocată de o miocardită decompensată, cu o colită concomitentă”. Părintele Atanasie a decedat în spitalul închisorii, la data de 21 iunie 1942[16], la vârsta de 49 de ani.
După eliberarea Basarabiei şi reinstaurarea administraţiei româneşti, cârmuirea eparhială a Arhiepiscopiei Chişinăului a alcătuit o listă a clericilor pensionari, decedaţi şi deportaţi, a văduvelor, orfanilor sau moştenitorilor lor, pentru a le plăti o primă de ajutor. În primul număr al “Buletinului Arhiepiscopiei Chişinăului” din 1943, era publicată acea listă, în care figura şi numele preotului Atanasie Costev (Apostol), din parohia Tomai, plasa Comrat, jud. Tighina. Soţia preotului, Costev Maria urma să primească o primă de ajutor[17].
În anul 1949, fiul preotului Atanasie, Costev–Apostol Oleg A., împreună cu soţia sa, Daria, fiind acuzaţi de colaboraţionism au fost deportaţi în regiunea Kemerovo (Rusia). Peste 9 ani de la deportasre, soţii Costev–Apostol au fost reabilitaţi[18].
La 10 aprilie 1989, părintele Atanasie Costev a fost reabilitat de către Procuratura RSSM, printr–un decret, “Cu privire la restabilirea dreptăţii faţă de victimele represiunilor politice”[19] .
[1]ANRM, F. R-3401, inv. 2, d. 212 (Vol. 2), f. 8-9.
[2]KEB, nr. 24, 1916, p. 115.
[3]„Anuarul Arhiepiscopiei Chişinăului”, p. 126.
[4]„Luminătorul”, nr. 15, 1923, p. 2.
[5]Idem, nr. 11, 1922, p. 7; nr. 5, 1932, p. 227.
[6]ANRM, F. 1135, inv. 3, d., 207, f. 629-630.
[7]„Buletinul Arhiepiscopiei Chişinăului”, nr. 1, 1943, p. 13.
[8]ANRM, F. R-3401, inv. 2, d. 212 (Vol. 2), f. 6, 8-9; ANRM, F. 1135, inv.. 3, d., 207, f. 629.
[9]„Buletinul Arhiepiscopiei Chişinăului”, nr. 1, 1943, p. 13 ; Ioan Opriş. Despre problematica preoţilor români refugiaţi din teritoriile cedate (1940-1941). În: „Revista Muzeului Naţional de Istorie a României”, XXIV, 2012, p. 293.
[10]ANRM, F. R-3401, inv. 2, d. 211 (Vol. 1), f. 3-7.
[11]Ibidem, f. 11-63.
[12]ANRM, F. R-3401, inv. 2, d. 212 (Vol. 2), f. 13.
[13]ANRM, F. R-3401, inv. 2, d. 211 (Vol. 1), f. 65-69.
[14]Ibidem, f. 3, 8-12.
[15]Ibidem, f. 20-21, 23, 26.
[16]Ibidem, f. 19, 25.
[17]„Buletinul Arhiepiscopiei Chişinăului”, nr. 1, 1943, p. 13.
[18]Cartea Memoriei. Catalog al victimilor tolitalirsmului comunist. Vol. I. Chişinău, 1999, p. 34.
[19]ANRM, F. R-3401, inv. 2, d. 211 (Vol. 1), f. 71.
Comentários