Constantin Rughinov s–a născut la 10 septembrie 1887 în familia lui Zaharia și a Alexandrei Rughinov din localitatea Fricăței, jud. Ismail. Tatăl său era cântăreț la Biserica „Sf. Treime” din Fricăței. A fost botezat în biserica din satul natal de către preotul Constantin Doicev, având nași pe Constantin Doicev, fiul preotului paroh și soția preotului, Teodora . A învățat înti la școala din Fricăței, apoi la Școala spirituală din Ismail și după absolvirea Seminarului Teologic din Chişinău, în 1910 a fost hirotonit preot pentru Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Cinişeuţi, jud. Orhei, în calitate de preot ajutător. În anul 1911, în localitate a fost zidită a doua biserică cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului” . Pentru activitate pastorală, părintele a fost gratificat în anul 1915 cu bederniţă .
Şi–a continuat studiile la Facultatea de Teologie din Chişinău. În anul 1930 a susţinut teza de licenţă cu titlul „Raportul dintre Stat şi Biserică în primele trei veacuri” , cu mențiunea, „Magna cum laude”. Pentru merite în activitatea pastorală, în anul 1932 a fost gratificat cu Crucea aurită . Ultima parohie a părintelui Constantin a fost com. Cimişlia, jud. Tighina, cu Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, fiind numit preot ajutător la această biserică. La Cimișlia, părintele nu avea nici o avere, pe când la Cinișeuți avea o casă și 1 ha cu viță de vie. Sub noua conducere, casa părintelui a fost confiscată de către autoritățile locale și reamenajată în sediul sovietului sătesc.
După instaurarea puterii sovietice în Basarabia (1940–1941), mulţi preoţi se adunau la Chişinău pentru a se repatria. La 23 septembrie 1940, părintele Constantin Rughinov împreună cu soția sa se stabilesc la Chișinău și depun actele necesare pentru a se repatria în România . Timp de câteva luni a fost filat, apoi arestat de către agenţii organelor NKVD, la 11 decembrie 1940 și încarcerat în închisoarea din Chișinău . În mandatul de arestare se menționa, că „Rughinov Constantin Zaharovici, preot în satul Cimișlia, jud. Bender are viziuni antisovietice. Îndată după ce s–a instaurat puterea sovietică, și–a vîndut averea din Cimișlia și a venit la Chișinău pentru a se înscrie în lista celor care doresc să plece în România [...], zilnic se află în compania unr astvel de persoane care la fel doresc să plece în România, vorbindu–le despre concepțiile sale contrarevoluționare”.
Părintele era acuzat conform art. 54–10 p. 1 CP al RSSU, „agitație și propagandă contrarevoluționară”. Era acuzat și de apartenența sa din trecut, la partidul roman, “Frontul Renașterii Naționale”. La întrebarea anchetatorului, dacă își recunoaște vinovăția în cele săvârșite, părintele Constantin a răspuns în felul următor: „Mă simt vinovat numai în faptul că am vândut averea din sat. Am venit la Chișinău și așteptam informații referitoare la plecarea în România. Nu am desfășurat nici un fel de agitație antisovietică. Aveam de gând să perfectez actele pentru a pleca în România, în mod oficial” . Conform rechizitoriului din 24 martie 1941, pe parcursul anchetei a fost stabilit cum că: „Rughinov Constantin Zaharovici, făcea parte din grupul de oameni cu viziuni antisovietice, adunați în preajma clădirilor lucrătorilor de partid și altor instituții sovietice, pentru a pleca din Uniunea Sovietică în România, fapt pentru care a fost arestat, la 11 decembrie 1940. În urma investigațiilor de anchetă a fost stabilit că, Rughinov, fiind preot în satul Cimișlia, jud. Bender, după instaurarea puterii sovietice în Basarabia, intenționa să plece în România. A venit la Chișinău și timp de mai mult de două luni, zilnic participa la adunările celor care la fel doreau să plece în România, adunați în preajma clădirilor lucrătorilor de partid și altor instituții sovietice. În timpul aflării sale la Chișinău, Rughinov, își exprima viziunile sale antisovietice”. Șeful grupului de anchetatori NKVD din RSSM. a dat acordul, ca dosarul de urmărire penală să fie transmis spre examinare organului de justiție NKVD din URSS.
Judecata a avut loc la 17 mai 1941, cu urmtorul verdict: „ Rughinov C. Z., pentru agitație antisovietică, să fie condamnat la opt ani de detenție într–un lagăr de muncă forțată, durata termenului de detenție să i se socoată de la 11 decembrie 1940” . O perioadă scurtă de timp, părintele s–a aflat încarcerat în închisoarea din Harkov (Ucraina), apoi, la 12 august 1941, a fost transferat într–un lagăr din RASS Komi. Trece la cele veşnice, fiind în detenţie, la 6 februarie 1945. Potrivit certificatului medical, eliberat de către medicii spitalului închisorii, părintele Constantin, ar fi murit de ateroscleroză. A fost înmormântat în cimitirul sovhozului “Adak”, nr. mormântului, 38/72 .
În luna ianuarie 1943, în „Buletinul Arhiepiscopiei Chişinăului” era publicată lista clericilor–pensionari, decedaţi şi deportaţi, a văduvelor, orfanilor sau moştenitorilor lor, în care figura şi numele preotului Constantin Rughinov, de la parohia Cimișlia, jud. Tighina. Urma ca, pe parcursul anului 1943, soția sa, Rughinov Efrosinia să primească o primă de ajutor .
Părintele Constantin Rughinov a fost reabilitat de către Procuratura R. Moldova, abia peste cinci decenii de la arestarea sa, la 27 aprilie 1993 .
