DIMITRIE BUIUC, PREOT(10.02.1899–15.09.1940)

DIMITRIE BUIUC, PREOT(10.02.1899–15.09.1940)

Dimitrie Buiuc s–a născut la 10 februarie 1899[1]. A făcut studii la Seminarul Teologic, fiind hirotonit preot în anul 1920. În perioada 1921–1929 a fost paroh la Biserica ”Acoperământul Maicii Domnului” din Vertiujeni, jud. Soroca, apoi a fost transferat la Biserica ”Sf. Nicolae” din Arioneşti, acelaşi judeţ[2].

În anul 1932, un număr mare de transnistreni, din cauza persecuţiilor bolşevice, au trecut iarna, pe gheaţă, apa Nistrului. Cârmuirea Episcopiei Hotinului a luat spre îngrijire patru băieţi şi zece fete, pentru a le acorda adăpost şi învăţătură. Fetele au fost distribuite în Mănăstirile „Japca” şi „Călărăşeuca”, iar băieţii au urmat studiile la Şcoala de cântăreţi din Mănăstirea „Dobruşa”[3].

Părintele Dimitrie Buiuc solicita permisiunea ca una dintre fetele refugiate să fie luată spre îngrijire de familia sa. Asigura că la vârsta majoratului ea va fi înzestrată cu zestre de casă, 1 ha de pământ lucrător, o juncă, doi juncani ş.a. Răspunsul PS Episcop Visarion al Hotinului (1923–1935) a fost că aceste fete se pot da numai „în condiţiuni de înfiere”[4].

Ultima parohie a părintelui Dimitrie a fost com. Domulgeni, jud. Soroca, cu Biserica ”Sf. Nicolae”. La 15 septembrie 1940, în primul an de prigoană împotriva credinţei, a fost ucis de sovietici[5].

[1]„Episcopia Hotimului. Anuar”. Chişinău: Tipografia Eparhială ”Cartea Românească”, 1925, p. 161.

[2]Idem, 1930, p. 120.

[3]Holocaustul roşu. Marea teroare în Transnistria. Motiv de împuşcare: ”elogierea României”. Sursa: Ziaristionline.ro. Extras din volumul ”Asasinări în masă din RASS Moldovenească în perioada marii epurări (1937-1938)”.

[4]Ibidem.

[5]Revista „Biserica basarabeană”, nr. 7, 1942, p. 451; „Episcopia Hotinului”, nr. 3, 1941, p. 60.