Emanuil Surmeli era de origine greacă. S–a născut în anul 1861 în familia diaconului Dimitrie Surmeli, slujitor la Biserica Greacă „Adormirea Maicii Domnului de pe calea Baraboi” din localitatea Aleksandrovka–Arnautovka, Ovidiopol, regiunea Odesa. Primul preot slujitor al acestei biserici a fost bunicul preotului–martir Emanuil Surmeli . A urmat studiile Şcolii spirituale din Odesa. După absolvire, în perioada 1885–1896 a slujit în calitate de cântăreţ bisericesc . În 1886 era cântăreţ la Biserica ”Sf. Arhanghel Mihail” din satul Pohrebea, Dubăsari , în 1896 a fost hirotonit diacon, iar în următorul an e hirotonit în treapta de preot pe seama Bisericii ”Sf. Arhanghel Mihail” din satul Delacău, suburbia oraşului Grigoriopol . După Revoluţia rusă din 1917 a slujit la biserica din Mălăieşti, Tiraspol .
Sub noul regim bolşevic, părintele Emanuil Surmeli a fost deposedat de terenurile de pământ pe care le avea, fiind arestat de două ori . În anul 1937, când biserica din Mălăieşti a fost închisă, a fost deportat din ”zona de frontieră” în oraşul Pervomaisk (Olviopol), Regiunea Odesa , iar la 15 martie 1938 e arestat şi încarcerat în închisoarea din Odesa. Era învinuit de activitate contrarevoluţionară, fiind socotit ”membru al unei organizaţii rebele, desfăşura în rândul populaţiei o propagandă contrarevoluţionară, afirmând că colhoznicii trebuie să părăsească colhozurile pentru a se manifesta împotriva puterii sovietice” . Judecata a avut loc la 23 martie 1938, în cadrul şedinţei troicii NKVD din Regiunea Odesa, fiind condamnat la moarte prin împuşcare.
Peste aproape 20 de ani de la executarea sentinţei de judecată, la 22 ianuarie 1957, părintele Emanuil Surmeli a fost reabilitat de Procuratura Regiunii Nikolaev .
Comments