Hristofor Belikci (Belicci) s–a născut la 1 noiembrie 1902, într–o familie de țărani din localitatea Hadgi Abdul, jud. Ismail (Cahul). După absolvirea Seminarului Teologic, a fost hirotonit preot pe seama parohiei Covurlui, jud. Cahul, cu Biserica „Sf. Gheorghe”, începând cu data de 26 octombrie 1925. La 1 noiembrie 1928 a fost transferat la Biserica ”Sf. Dimitrie” din Baimaclia, acelaşi judeţ[1]. Ultima parohie a părintelui Hristofor a fost com. Cuza Vodă (fosta Hagi–Abdul), jud. Ismail, satul său de baștină, cu Biserica ”Sf. Nicolae”, fiind numit aici la 1 aprilie 1937[2].
După instaurarea puterii sovietice în 1940–1941, mulţi preoţi voiau să se repatrieze în România. Fiind la Ismail, a fost arestat direct din stradă, împreună cu părintele Vasile Spanaki din com. Minjir, jud. Cahul, la 23 decembrie 1940[3]. Au fost acuzaţi de faptul că, locuind în Ismail, ar fi produs ”instigare antisovietică îndreptată spre răspândirea stării de spirit de emigrare a populaţiei, spre subminarea şi discreditarea acţiunilor partidului şi guvernului sovietic”[4].
În vara anului 1941 au fost trimişi în Regiunea Sverdlovsk, unde la 6 mai 1942 au fost condamnaţi la câte 10 ani de lagăr, de unde nu s–au mai întors. Părintele Hristofor Belikci a trecut la Domnul la 3 octombrie 1943[5].
[1]„Anuarul Episcopiei Cetăţii Albe – Ismail”, p. 68.
[2]„Buletinul Episcopiei Cetăţii Albe- Ismail”, nr. 3-4-5, 1937, p. 30-31.
[3]Реабiлiтованi iсторiею. Одеська область , книга перша. Одеса, 2010, p. 670.
[4]Gheorghe Enache. NKVD-ul sovietic şi preoţii din sudul Basarabiei. În: ziarul „Lumina”, 25 iunie 2011.
[5]Ibidem; Реабiлiтованi iсторiею. Одеська область , книга перша, p. 670.
Comments