Iacob Teleatnicov s–a născut în anul 1900, în familia lui Moisei Teleatnicov din satul Calcatova Balca (în prezent fosta localitate se află în componenţa oraşului Tiraspol), jud. Tiraspol. Ajuns la maturitate şi îndrăgind viaţa călugărească, în anul 1920, merge la Mănăstirea „Păsăţele”, raionul Balta. A făcut ascultare timp de 2 ani, până când autorităţile sovietice au desfiinţat acest aşezământ monahal.
După reîntoarcerea la Tiraspol, tânărul Iacob frecventa regulat Catedrala “Sf. Nicolae” din oraş, devenind paraclisier, apoi cântăreţ. În anul 1929, la recomandarea clerului catedralei din Tiraspol a fost tuns în monahism la Odesa şi peste câţiva ani a fost hirotonit în treapta de ierodoacon .
La 23 ianuarie 1930, monahul Iacob Teleatnicov a fost arestat. Era acuzat de activitate contrarevoluţionară, conform art. 54–10 CP al RSSU. Cu o zi înainte de arestare, când autorităţile sovietice locale au încercat să scoată clopotele şi să închidă Catedrala din Tiraspol, în curtea bisericii s–a adunat foarte multă lume pentru a opune rezistenţă închiderii şi profanării locaşului sfânt. Dintre mulţimea de oamenilor adunaţi se auzeau voci care exclamau: „Jos puterea sovietică” şi „Jos comuniştii atei”. Monahul Teleatnicov, împreună cu diaconul catedralei, Vasile Ostrov, aflaţi în acel moment în curtea catedralei erau acuzaţi de instigarea mulţimii adunate la ură faţă de puterea sovietică. Cei arestaţi au negat toate acuzaţiile.
Judecata a avut loc la 25 februarie 1930, în cadrul şedinţei Troicii GPU din Tiraspol , Teleatnicov I. M. a fost condamnat la 3 ani de detenţie, iar Ostrov V. V., la 3 ani de exil . După eliberarea din detenţie, monahul Iacob se reîntoarce la Tiraspol activând în calitate de cântăreţ la catedrala din oraş. După hirotonia în treapta de ierodiacon a îndeplinit în continuare funcţia de cântăreţ bisericesc.
În luna octombrie 1934, ierodiaconul Iacob Teleatnicov, împreună cu alţi clerici din Tiraspol, Ananiev şi alte localităţi din RASSM au fost arestaţi. Ierodiaconul Iacob a fost încarcerat în închisoarea din Tiraspol. Şi de această dată era acuzat de activitate contrarevoluţionară, conform art. 54–10 CP al RSSU. Sentinţa judecăţii de la 4 noiembrie a fost următoarea: „să fie eliberat din detenţie din cauza lipsei dovezilor ce ar demonstra săvârşirea unei infracţiuni” . Părintele ierodiacon, însă a fost silit să părăsească ”zona de frontieră”. A locuit în oraşul Pervomaisk, regiunea Odesa. Aici locuiau mulţi clerici transnistreni, deportaţi din ”zona de frontieră”. Fostul cântăreţ de la catedrala din Tiraspol, împreună cu clericii adunaţi la Pervomaisk se adunau pentru a se ruga împreună, mai ales în zile de sărbători bisericeşti.
La 28 iulie 1937, părintele ierodiacon a fost arestat pentru a 3–a oară, fiind încarcerat în închisoarea din Odesa. Era acuzat că ar fi fost organizatorul şi membru al unei grupări religioase, numită “Creştinii ortodocşi adevăraţi“. Potrivit informaţiilor din dosarul penal, organizatorii grupării contrarevoluţionare religioase de la Tiraspol au fost preotul Dimitrie Lavrov, slujitor la fosta biserică militară, preotul Grigore Gastev şi ierodiaconul Iacob Teleatnicov, slujitori la catedrala oraşului şi fosta monahie Sebastiana Taranta. Preotul Lavrov, in anul 1934 a fost deportat în Siberia, iar ceilalţi organizatori aveau interdicţia domiciliului obligatoriu în oraşul Pervomaisk. Catedrala oraşului Tiraspol, potrivit rechizitoriului „era centrul grupării contrarevoluţionare religioase, membrii grupării desfăşurau activitatea lor contrarevoluţionară sub acoperirea activităţilor religioase”. Se mai menţiona că acesta ar fi şi unul dintre motivele închiderii Catedralei din Tiraspol.
Potrivit rechizitoriului, hotărârile adunărilor ilegale, cât şi anumite indicaţii, membrii organizaţiei religioase antisovietice, “Creştinii ortodocşi adevăraţi“ din Pervomaisk, le transmiteau membrilor grupării din Tiraspol. Această organizaţie antisovietică, se mai menţiona în rechizitoriu, “avea drept scop desfăşurarea unei lupte active împotriva puterii sovietice, instaurarea unui regim monarhist şi renaşterea Bisericii Ortodoxe”. Pentru împlinirea acestor obective ar fi necesară „desfăşurarea unei activităţi contrarevoluţionare în mijlocul credincoşilor inocularea urii faţă de puterea sovietică, răspândirea zvonurilor provocatoare şi discreditarea noii constituţii staliniste”. Membrii grupării contrarevoluţionare ar fi declarat că „numai prin intervenţia statelor capitaliste şi fasciste putem obţine libertate şi renaşterea Bisericii Ortodoxe” . Teleatnicov I. M. era acuzat de activitate contrarevoluţionară, conform art. 54–10 p. 1 şi 54–11 CP al RSSU.
Judecata a avut loc la 1 septembrie 1937, în cadrul Şedinţei Troicii NKVD din Odesa, fostului cântăreţ de la Catedrala din Tiraspol i–a fost aplicată urmtoarea sentință: „Teleatnicov Iacov Moiseevici să fie împuşcat”, sentinţa fiind executată la scurt timp după judecată.
La data de 2 februarie 1957, în urma efectuării unor investigaţii suplimentare, Procuratura regiunii Nikolaev (RSSU) a anulat hotărârea Troicii NKVD din Odesa, din 1 septembrie 1937, ierodiaconul Iacob Teleatnicov fiind reabilitat post–mortem .
