Ieremia Ciocan s–a născut în anul 1867 în s. Beleuţa, jud. Hotin[1]. După absolvirea Seminarului Teologic din Chişinău, a fost hirotonit preot şi numit la Biserica ”Sf. Arhanghel Mihail” din Cotâleva, jud. Hotin, cu începere de la 11 septembrie 1889[2]. În anul 1895 a fost transferat la Biserica ”Sf. Cuvioasa Parascheva” din com. Nişcani, jud. Orhei[3]. În perioada 1915–1918 a fost preot militar. Până în 1929 a fost paroh la Biserica ”Sf. Gheorghe” din s. Novaci, jud. Chişinău, apoi pensionat[4].
În perioada 1905–1916, părintele Ieremia Ciocan se manifestă ca scriitor–publicist, înfiinţând şi o revistă[5]. După pensionare a locuit în Chişinău, în 1934 devenind preşedinte onorific al Partidului Naţional Socialist al României, secţia Chişinău[6].
Odată cu instaurarea puterii sovietice, la 12 iulie 1940, părintele Ieremia Ciocan a fost arestat de organele NKVD şi întemniţat în închisoarea din Chişinău. A fost omorât prin împuşcare la 27 iunie 1941[7].
IOAN COBAN, PREOT (01.02.1901–19.12.1941)
Ioan Coban s–a născut la 1 februarie 1901, în familie de țărani. Părinții săi erau Petru și Ecaterina Coban din satul Lencăuți, jud. Soroca. A fost botezat la 3 februarie în Biserica ”Înălțarea Sf. Cruci” din Lencăuți de către preotul Ioan Plămădeală, avându–l naș pe Vasile Bânzari, țăran din Lencăuți[8].
Tânărul Ioan a învățat întâi la școala primară din satul de baștină, apoi și–a continuat învățătura la școala orășănească din Moghiliov Podolsk. Înainte de a absolvi această școală, părinții săi l–au aranjat la învățătură, la Școala spirituală din Edineț, apoi a învățat la Seminarul Teologic din Chișinău. În anul 1923 s–a căsătorit[9] și în următorul an a fost hirotonit preot, pe seama Bisericii ”Sf. Arhidiacon Ştefan” din Ochiul Alb, jud. Bălţi[10], cu începere de la 15 februarie 1924[11], unde a slujit până în anul 1940.
În primul an de ocupaţie sovietică (1940–1941), părintele Ioan Coban a fost arestat şi deportat în Siberia[12]. Potrivit unor mărturii ale sătenilor, „preotul Ioan Coban, având o fată la studii în România, a încercat să se refugieze, dar n–a reuşit. Când ajunsese cu brişca la Prut, acolo erau de acum instalaţi grănicerii sovietici. A încercat să se refugieze şi directorul şcolii din sat. La scurt timp, ambii au fost deportaţi în Siberia”[13], cu părere de rău, aceste date nu corespund adevărului.
Părintele Ioan Coban a fost arestat de către colaboratorii secției județene NKVD din Bălți, la 26 iulie 1940 și încarcerat în închisoarea din orașul Bălți. Motivul arestării era înscris în mandatul de arestare: „Coban Ivan Petrovici, fost membru și conducător al partidului „Garda de Fier” în satul Ochul Alb, desfășura o agitație împotriva Uniunii Sovietice și chema la luptă împotriva URSS”. În realitate, părintele nu s–a ocupat de politică. Din 1925 până în 1926 a fost membru al Partidului Național Liberal și din 1939 până în 1940 a fost membru al partidului Frontul Renașterii Naționale, „în aceste două partide nu am ocupat nici un post de răspundere, am fost numai un simplu membru”, menționa cel inculpat în timpul unui interogatoriu. Părintele era văduv și avea doi copii, Margareta, de 15 ani și Eugen, de 14 ani. După statutul său social, autoritățile sovietice îl socoteau chabur și expluatator al muncii țăranilor[14].
Referitor la legătura inculpatului Coban I. P., cu partidul „Garda de Fier”, acesta menționa în timpul unui interogatoriu că înainte de alegerile parlamentare din 1937, au venit la el două personae, recomandate de preotul Emilian Cucuietu[15], pentru a face agitație electorală pentru partidul „Garda de Fier” în satul Ochiul Alb. Preotul Coban ar fi acceptat rugămintea, implicându–se și el în agitația electorală, fără ca să devină membru al acestui partid[16]. Cel arestat era acuzat conform art. 54 p.13 CP al RSSU, activitate împotriva mișcării revoluționare.
După mai multe interogatorii, la 26 octombrie 1940 a fost stabilit rechizitoriu în care se menționa că: „La secția județeană NKVD din Bălți au parvenit niște materiale din care se atestă că Coban Ivan Petrovici, este membru al partidului contrarevoluționar și fascist „Garda de Fier” și a desfășurat o agitație, îndreptată împotriva Uniunii Sovietice. Pe baza celor expuse, la 26 iulie 1940, acesta a fost arestat și tras la răspundere penală. Potrivit investigațiilor realizate, a fost stabilit că Coban I. P., in anul 1937, devine membru al al partidului contrarevoluționar și fascist „Garda de Fier”, desfășurând o activitate îndreptată împotriva clasei muncitoare a atras după el noi membri de partid. În timpul alegerilor parlamentare a desfășurat o agitație în mijlocul populației ca ei să voteze pentru membrii partidului fascist „Garda de Fier”. A desfășurat o agitație îndreptată împotriva Uniunii Sovietice”. Părintele Ioan a negat toate acuzațiile, despre aceasta se arăta în continuare, în rechizitoriu: “Fiind interogat la acest subiect, nu a recunoscut nimic din acuzați, conform art. 54 p.13 CP al RSSU, însă se demască din declarațiile martorilor”.[17] La 2 noiembrie 1940, adjunctul Procurorului RSSM pentru afaceri speciale a dat acordul, ca dosarul de urmărire penală să fie transmis spre examinare organului de justiție NKVD din URSS.
La 11 ianuarie 1941 a avut loc judecata preotului Coban, în cadrul Comisiei Extraordinare pe lângă NKVD–ul URSS, părintelui aplicându–i–se urmtoarea sentință: “Coban Ivan Petrovici, fiind un element social periculos, să i se aplice pedeapsa privațiunii de libertate pe un termen de 8 ani, într–un lagăr de muncă forțată, termenul de detenție să se socoată de la 26 iulie 1940” .
Părintele Ioan Coban a fost trimis într–un lagăr din regiunea Gorki (Nijegorodsk, Rusia). Aici își găsește sfârșitul, la 19 decembrie 1941[18], la 40 de ani pământești împliniți.
La 19 aprilie 1989, preotul Ioan Coban a fost reabilitat de către Procuratura RSSM, printr–un decret, “Cu privire la restabilirea dreptăţii faţă de victimele represiunilor politice”[19].
[1]Iurie Colesnic. Basarabia necunoscută. Vol. IV. Chişinău: Ed. „Museum”, 2002, p. 301.
[2]KEB, nr. 19, 1889, p. 791.
[3]Справочная книга Кишиневской Епархiи, на 1911 годъ, p.171.
[4]Iurie Colesnic, op. cit.
[5]Nicolae Popovschi, op. cit., p. 262.
[6]Chestionarul arestatului Ieremia Ciocan în cartea lui Iurie Colesnic, vol. IV.
[7]Ibidem.
[8]ANRM, F. 211, inv.6, d. 321, f. 196.
[9]ANRM, F. R-3401, inv. 2, d. 655, f. 10.
[10]„Episcopia Hotinului. Anuar”, 1930, p. 59.
[11]„Luminătorul”, nr. 11, 1924, p. 1.
[12]„Episcopia Hotinului”, nr. 3, 1941, p. 62.
[13]Localităţile Republicii Moldova. Itinerar documentar-publicistic ilustrat. Vol. 9, Chişinau: Fundaţia ”Draghiştea”, 2009, p. 311.
[14]ANRM, F. R-3401, inv. 2, d. 655, f. 3, 10, 12, 15..
[15]Informații despre preotul Emilian Cucuietu puteți găsi în acest studiu.
[16]ANRM, F. R-3401, inv. 2, d. 655, f. 12.
[17]Ibidem, f. 32-33.
[18]Ibidem, f. 37.
[19]Ibidem, f. 38.
Comments