Ioan Focșa s–a născut la 2 septembrie 1886, în localitatea Hasan–Aspaga, jud. Ismail. A făcut studii la Școala de cântăreți bisericești. La 25 aprilie 1906 a fost numit cântăreţ la Biserica “Sf. Gheorghe” din Cazaclia, jud. Cahul, unde a slujit până în 1941. La împlinirea de aproape două decenii de slujire în calitate de dascăl, la 23 august 1925, cântăreţul Ioan Focșa a fost hirotonit în treapta de diacon ”cu drepturile ce le are un cântăreţ”[1].
Familia diaconului Ioan Focșa era compusă din șapte persoane: soția Nadejda (n. 1895); fiul Vladimir (n. 1914); fiica Nina (n. 1917); nora Vera (n. 1921) și doi nepoți, Vladimir și Leonid, ambii născuți în anul 1940[2].
La 13 iunie 1941, diaconul Ioan Focșa, împreună cu membrii familiei sale au fost arestați și deportați în Siberia[3]. Membrii familiei Focșa au fost cu toții deportați în Kazahstanul de Sud, motivul fiind că „capul familiei a desfășurat activitate antisovietică”[4], iar părintele diacon Ioan Focșa a fost repartizat într–un lagăr din regiunea Sverdlovsk. În mandatul de arestare se acria că: „Focşa Ivan Filipovici, nscut în anul 1886, domiciliat în satul Cazaclia, raionul Taraclia, judeţul Cahul, RSSM, moldovean, după statutul său social a fost un chiabur, a slujit în biserică în calitate de diacon. Pe timpul românilor avea o gospodărie de chiabur şi expluata munca ţăranilor, angaja în gospodăria sa până la 6 persoane la lucru. Fiind diacon, Focşa I. F. a predat religia la şcoala din sat a bătut elevi şi a asuprit pe cei săraci. Era membru al ”Partidului Național Liberal”, în timpul alegerilor din 1936 a desfăşurat o agitaţie în favoarea acestui partid defăimând modul de viaţă din Uniunea Sovietică. După instaurarea puterii sovietice în Basarabia a desfăşurat în rândul populaţiei o agitaţie antisovietică şi defetistă”[5].
Părintele diacon Ioan Focşa era în vizorul colaboratorilor secției raionale NKVD din Taraclia, din luna noiembrie 1940. La 23 noiembrie, la cererea colaboratorilor NKVD, sovietul sătesc din Cazaclia eliberează un certificat caracteristică pe numele lui Focşa, iar la 23–28 aprilie 1941, au fost interogați 4 martori care au făcut declarații împotriva dascălului din Cazaclia. Inculpatul Focşa I. F. a fost interogat numai o singură data, la 11 decembrie 1941, după 6 luni de la arestare, când se afla în lagărul din Ivdel, regiunea Sverdlovsk[6]. Era acuzat de crimă, conform art. 58–13 CP al RSSFR, de luptă activă împotriva mișcării revoluționare.
La 17 ianuarie 1942 a fost alcătuit rechizitoriu, cu următorul conţinut: „La data de 13 iunie 1941, colaboratorii secției NKVD din RSS Moldovenească, l–au arestat pentru activitate contrarevoluționară pe Focşa Ivan Filipovici, care a fost tras la răspundere penală. În urma investigațiilor a fost stabilit că Focşa, în timpul stăpânirii române în Basarabia avea o gospodărie de chiabur şi expluata munca oamenilor. Începând cu anul 1906 şi până la instaurarea puterii sovietice în Basarabia a slujit în biserică, în calitate de diacon. Fiind membru al partidului contrarevoluţionar burghez al „liberalilor” apăra interesele guvernului burghez din România. În timpul slujbelor din biserică elogia sistemul burghez din România, îi îndemna pe oameni să voteze pentru liberali şi defăima modul de viaţă a oamenilor muncii din Uniunea Sovietică”. Ofițerul NKVD care a desfășurat ancheta recomanda, ca Focşa I. F. să fie condamnat la pedeapsa capitală, moarte prin împuşcare. Rechizitoriu, împreună cu dosarul de urmărire penală au fost transmise spre examinare organului de justiție NKVD din URSS.
Judecata a avut loc la 12 martie 1942, în cadrul Comisiei Extraordinare pe lângă NKVD–ul URSS, fostului diacon–cântăreţ de la biserica din Cazaclia i–a fost aplicată urmtoarea sentință: „Focşa Ivan Filipovici, pentru activitate într–un partid contrarevoluționar, să i se aplice pedeapsa privațiunii de libertate pe un termen de 10 ani, într–un lagăr de muncă forțată, termenul de detenție să se socoată de la 13 iunie 1940”. La 12 mai 1942, peste 2 luni de la proclamarea sentinţei de judecată, din cauza condiţiilor inumane de detenţie, diaconul Ioan Focşa a decedat[7].
Peste 47 de ani de la condamnare, Ioan Focşa a fost reabilitat de către Procuratura RSSM, la 12 aprilie 1989. În anul 1990, au fost reabilitați și membrii familiei sale, iată ce se scria în acea hotărâre: „...având în vedere, că membrii familiei sale, nu au săvârșit nici o crimă și nu au desfășurat nici o activitate politică, ei, precum și capul familiei, sunt reabilitați”[8].
[1]„Anuarul Episcopieii Cetăţii Albe – Ismail”, p. 71.
[2]Cartea Memoriei. Catalog al victimelor totalitarismului comunist. Vol, IV, p. 324.
[3]ANRM, F. R-3401, inv. 2, d. 178, f. 65. Ce preoţi au fost asasinaţi şi deportaţi de bolşevici din Basarabia. În: ziarul „Raza”.
[4]Cartea Memoriei. Catalog al victimelor totalitarismului comunist. Vol. IV., p. 324
[5]ANRM, F. R-3401, inv. 2, d. 178, f. 1.
[6]Ibidem, f. 17-19.
[7]Ibidem, f. 21-24.
[8]Ibidem, f. 28-30.
留言