top of page

MIHAIL TROFIMOV, PREOT (07.11.1878–?)

Mihail Trofimov s-a născut la 7 noiembrie 1878, în familia lui Vasile și a Sofiei Trofimov, din satul Samașcani, jud. Orhei, tatăl său era de viță nobilă cu titlu ereditar. A fost botezat la 19 noiembrie, în biserica din satul natal de către preotul Ioan Soltan, având naș pe Luca Gorea din Samașcani . A învățat la școala din satul de baștină, apoi la Şcoala spirituală și la Seminarul Teologic din Chișinău. După absolvirea studiilor teologice, în anul 1901 a fost hirotonit preot pe seama Bisericii “Adormirea Maicii Domnului” din satul Săncăuți, jud. Hotin.

În anul 1911, preotul Mihail Trofimov a fost transferat la Biserica “Sf. Arhanghel Mihail” din localitatea Burlănești, jud. Hotin, unde a slujit până în anul 1920. În perioada anilor 1920-1938, apoi cu mici întreruperi până în 1945, a slujit la Biserica ”Sf. Treime” din Grimăncăuți, același județ .

Biserica din Grimăncăuți, construită din lemn pe temelie de piatră, în anul 1930, era în curs de reparație. La data de 15 iulie, parohia Grimăncăuți a fost vizitată canonic de către PS Visarion Puiu, Episcopul Hotinului (1923-1935). Despre preotul paroh, Mihail Trofimov și cântărețul I. Untul s-a vorbit numai de bine. Însoțitorii episcopului au făcut următoarele notițe: „Interiorul curat și iconostasul bun, curtea bisericii îngrijită. Casă parohială nu este. S-au dat clerului lămuriri privitoare la reparație” . În anii următori, la Grimăncăuți se încep lucrările de construcție a unei noi biserici .

La 1 februarie 1938, părintele Mihail Trofimov, din cauza vârstei înaintate, având și stagiul necesar de preoție a fost pensionat. La biserica din Grimăncăuți a fost numit preot ginerele său, preotul Antonie Ștefârță . În primul an de ocupaţie sovietică (1940–1941), din cauza lipsei de preoţi, părintele Antonie Ştefârţă a suplinit mai multe parohii. Stabilindu-se la Briceni, săvârşea slujbe religioase în zile de duminică şi la sărbători în bisericile din împrejurime , iar părintele Mihail Trofimov și-a reluat activitatea de păstor duhovnicesc la Grimăncăuți. După eliberarea Basarabiei, preotul Antonie Ștefârță pleacă în Transnistria pentru a face misionarism în cadrul Misiunii Ortodoxe din Transnistria . Preotul Mihail Trofimov a slujit în continuare la biserica din Grimăncăuți, până în anul 1945, când a fost arestat. Părintele era văduv și avea o singură fiică, Ana, căsătotită cu preotul Antonie Ștefârță. În luna martie 1944, familia Ștefârță se refugiază peste Prut, părintele Mihail rămânând singur la Grimăncăuți, fără nici o rudă apropiată.

La 6 aprilie 1945, părintele Mihail Trofimov a fost arestat de către agenţii Ministerului Securităţii de Stat (MGB) din RSSM. Impreună cu părintele au mai fost arestați încă 3 preoți, Gheorghe Armașu din satul Plop, jud. Soroca, Teodor Cuciulschi din Cotiujeni, jud. Hotin și Ioan Cechirco (Sochircă) din satul Parcani, jud. Soroca. Erau cu toții acuzați de propagandă antisovietică, fiind socotiți „membri al unui grup antisovietic de clerici, care timp de mai mulți ani au desfășurat o propagandă naționalistă și antisovietică, folosind în acest scop biserica legală și statutul lor de preot”. După arestare, cei 4 preoți au fost încarcerați în închisoarea NKVD din Chișinău.

Părintele Mihail era acuzat de crimă, conform art. 54-10 p. 2 și 54-11 CP al RSSU, însă a negat toate acuzațiile, declarând că nu a făcut propagandă antisovietică și nu a făcut parte dintr-un asemenea grup . După ce a fost interogat de mai multe ori, era învinuit că a făcut agitație antisovietică în perioada de ocupație, dar și după instaurarea puterii sovietice în Basarabia și că ar fi făcut parte din comisia de cercetare a foștilor activiști sovietici. Au mai fost interogați și câțiva martori a fost efectuată și confruntarea dintre cel acuzat și alt preot acuzat, Teodor Cuciulschi. În timpul percheziției, la domiciliul preotului au fost depistate mai multe cărți cu conținut antisovietic .

La 7 septembrie 1945 a fost alcătuit rechizitoriu, în care se scria despre preoții arestați, următoarele: “Arestații Cuculschi, Trofimov și Cechirco au rămas să locuiască pe teritoriul Uniunii Sovietice, activând în calitate de preoți la biserici de la sate, nu și-au schimbat concepțiile lor ostile, în mod regulat își manifestau în rândul populației viziunile lor antisovietice […] după stabilirea trupelor române pe teritoriul Moldovei, folosind statutul lor de preoți de la sate, țineau predici cu conținut antisovietic, își manifestau atitudinea lor ostilă față de puterea sovietică și îndemnau populația să susțină autoritățile române și armata română-germană în războiul împotriva Uniunii Sovietice, le vorbeau oamenilor despre înfrângerea iminentă a Armatei Roșii și căderea puterii sovietice” . Se propunea ca inculpatul Mihail Trofimov să fie judecat pe un termen de 5 ani de detenție. Dosarul de urmărire penală a fost expediat pentru examinare, consfătuirii Speciale de pe lângă Ministrul Securităţii de Stat a URSS.

Judecata a avut loc la 17 noiembrie 1945, preotului Mihail Trofimov aplicându-i-se următoarea sentință: “Trofimov Mihail Vasilevici, pentru agitație antisovietică, să fie condamnat la 5 ani de detenție, începând cu data de 6 aprilie 1945”. Anii de detenție i-a petrecut în închisoarea Ministerului Securităţii de Stat din orașul Vladimir (Rusia). La eliberarea din temniță, după 5 ani petrecuți în condiții inumane, părintele era invalid de gradul I. Potrivit datelor din certificatul medical, eliberat de medicul închisorii, Trofimov M. V. suferea de arteroscleroză, de insuficiență cardiacă decompensată, fiind bolnav și de stomac .

Se lua-se hotărârea ca Trofimov M. V. să fie repartizat la o casă de invalizi, rămânând în vizorul organelor Ministerului Securităţii de Stat. Părintele a fost plasat la o casă de invalizi din orașul Suzdal, regiunea Vladimir.

La data de 23 martie 1989, părintele Mihail Trofimov a fost reabilitat de către Procuratura RSSM , nevinovăția sa a fost stabilită abia peste 44 de ani..


1 view0 comments

コメント


bottom of page