top of page

MIHEI MIZUMSCHI, PREOT (05.05.1898–23.07.1941) in

Mihei Mizumschi s–a născut la 5 mai 1898 în familia numeroasă a preotului Grigore şi a preotesei Olimpiada Mizumschi din localitatea Vâşcăuţi, jud. Orhei. A fost botezat la 15 mai în biserica din satul natal, cu hramul ” Sf. Arhanghel Mihail”, de către preotul Gheorghe Ulinici, slujitor la biserica din Oxintia, naş de botez fiind proprietarul de viţă nobilă, Nicolae Prodan . La 28 mai, la doar două săptămâni de la botez, tatăl său, preotul Grigore Mizumschi, este transferat la Biserica ”Sf. Arhanghel Mihail” din Ţipala, jud. Chişinău . Aici, tânărul Mihai îşi petrece copilăria şi învaţă la şcoala parohială din localitate. A urmat studiile la Şcoala spirituală din Chişinău , la Seminarul Teologic din Chişinău şi la Facultatea de Teologie din Cernăuţi. După absolvirea facultăţii în anul 1919, o perioadă a activat în cadrul serviciului statului, în calitate de profesor . Începând cu anul de învăţământ 1924–1925, a lucrat în calitate de pedagog la Seminarul Teologic din Chişinău, a fost şi profesor de limbă latină .

La 25 februarie 1934, Mihei Mizumschi a fost hirotonit preot pe seama parohiei „Sf. Nicolae” din oraşul Chilia–Nouă din jud. Ismail, unde a activat până la 1 septembrie 1935, când a fost transferat în postul de al 2–lea preot la Biserica ”Sf. Gheorghe” din localitatea Volintiri, jud. Cetatea Albă. Preot–paroh la această biserică era Vasile Schidu . Până în anul 1940, părintele Mihei a activat şi în calitate de profesor la gimnaziul din Volintiri, unde soţia sa era secretară . La biserica din Volintiri, părintele Mihei Mizunschi şi–a continuat activitatea pastorală şi în perioada primului an de ocupaţie sovietică (1940–1941), fiind supus la diferite încercări de cei fără de Dumnezeu. Pentru a achita impozitul exagerat impus de autorităţile sovietice locale, a fost nevoit să vândă aproape tot ce avea în locuinţa sa .

La retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul Basarabiei, părintele Mihei, pentru a scăpa de arestare, a fost nevoit să părăsească locuinţa şi să se ascundă. A stat câteva zile în ascunzişuri, hrănindu–se cu ce–i aducea fiica sa, iar alteori cu legume şi iarbă. Aflând că Armata Română a eliberat oraşul Căuşeni, Volintiri fiind la 15 km de Căuşeni, părintele revine la familia sa. La doar câteva ore de la revenire, este arestat de către agenţii NKVD şi dus sub escortă, fiind găsit mai târziu fără suflare la marginea satului, împuşcat cu cinci gloanţe în ceafă .

Potrivit altei surse, trupul neînsufleţit al preotului Mihei Mizumschi a fost găsit într–un beci părăsit, fiind mutilat în cel mai groaznic mod. ”Călăii i–au smuls părul de pe cap, cu piele cu tot, i–au scos ochii cu baioneta şi l–au supus la cele mai înfiorătoare torturi, înainte de a–i lua viaţa” .

După eliberarea satului Volintiri, la 26 iulie, după trei zile de la tragicul eveniment, în biserica localităţii a fost săvârşită Sf. Liturghie. Slujba divină a fost oficiată de către preotul–paroh Vasile Schidu, ”rămas sub teroarea bolşevică şi scăpat de la moarte sigură prin minune”, şi de către preotul Gheorghe Ureche, protopop militar. Iată ce mărturisea acest preot militar într–o dare de seamă: ”Biserica, rămasă intactă, a fost arhiplină de enoriaşi şi militari. Toată asistenţa, tot timpul slujbei, a plâns în continuu… Jalea şi starea sufletească a preotului şi a parohienilor a fost atât de mare, încât plânsul lor a fost transformat într–un adevărat bocit. Cu ei la un loc, mulţi din ofiţerii, subofiţerii şi trupă au început să plângă. În această parohie a mai fost al doilea preot, Mizumschi Mihei, care, cu 3 zile înainte de venirea noastră, a fost împuşcat de barbarii jidani–bolşevici” . Lacrimile parohienilor erau vărsate de jalea pierderii păstorului lor duhovnicesc.


9 views0 comments

Comentarios


bottom of page