top of page

MINA ŢĂRUŞ, PREOT (10.12.1884–18.08.1942)

Viitorul preot Mina Ţăruş s–a născut la 10 decembrie 1884, în familie de agricultori. Părinții săi erau Dimitrie și Anastasia Țăruș din satul Breanova, jud. Orhei. După absolvirea școlii parohiale a urmat studiile la Şcoala spirituală, apoi la Seminarul Teologic din Chişinău, studii pe care le–a absolvit în anul 1905. În 1930, absolveşte Facultatea de Teologie din Chişinău, iar în 1935, opține titlul de Licenţiat în Teologie.

A fost hirotonit preot la 7 mai 1906 şi numit paroh la Biserica ”Sf. Gheorghe” din Camencea, jud. Orhei, cu deservirea Bisericii ”Adormirea Maicii Domnului” din satul învecinat Bezin (Donici) şi a cătunului Pocşeşti .

Din iniţiativa şi prin strădania părintelui, în perioada 1926–1927, în parohie se construieşte o altă biserică, cea veche devenind neîncăpătoare pentru creştinii din localitate. A desfăşurat o activitate misionară şi pastorală atât în parohie, cât şi în cadrul cercurilor pastorale. În perioada 1908–1933, părintele Mina a fost misionar de cerc . A fost decorat cu mai multe distincții bisericești, în anul 1928 a fost ridicat la treapta de protoiereu, iar în 1936, devine iconom stavrofor. Părintele a mai activat în calitate de profesor de religie și din 1925 a fost ales președinte al Căminului cultural din Camencea .

Fiind preşedinte al Căminului cultural ”Principele Carol” din localitate, contribuie la zidirea unei clădiri pentru cămin. Din iniţiativa părintelui Mina, pe terenul donat Ministerului Sănătăţii, se construieşte în sat o baie. A fost şi un bun gospodar . Familia părintelui Mina era compusă din cinci persoane: soția, Eugenia (Biciușcan) și copiii, Valentin, născut în 1910, activa în calitate de inginer la Galați; Nina, născută în 1912, căsătorită cu Medin Constantin, era contabilă la o fabrică de tutun din România și Serghei, născut în 1914, era student la Institutul Politehnic din Chișinău .

În perioada primului an de ocupaţie sovietică, la 23 iunie 1941, părintele Mina Ţăruş a fost arestat şi deportat în Siberia . Mult timp în satul Camencea a circulat versiuna că părintele Mina Ţăruş a ars în închisoarea din Orhei, la 29 iunie 1941. În realitate, părintele Mina a fost arestat la 25 iunie 1941, de către colaboratorii secției județene NKVD din Orhei și încarcerat pe scurt timp în închisoarea din Orhei. În mandatul de arestare se menționa că: „Țăruș Mina Dimitrevici, în trecut a fost un membru activ al “Gărzii de Fier”, din această cauză a fost arestat de către autoritățile române. Din primele zile ale instaurării puterii sovietice în Basarabia, Țăruș a desfășurat o activitate antisovietică, îndreptată împotriva activităților desfășurate de puterea sovietică la sate, desfășoară o propagandă antisovietică în rândul populației”. În aceeași zi a fost efectuată și o percheziție la domiciliul preotului din Camencea. Au fost confiscate mai multe cărți românești, diferite acte, corespondența și un aparat de radio “Minerva”, cu alimentare de la acumulatoare și baterii .

Imputernicitul secției județene NKVD din Orhei aduna informații “compromițătoare” împotriva preotului Mina Țăruș, încă din martie 1941, prin interogarea unor martori. În dosarul de acuzare se păstrează declarațiile celor doi martori, interogați la 27 martie 1941 și respectiv, la 7 iunie. Din cauza înaintării liniei frontului toți deținuții politici au fost evacuați de către sovietici în interiorul URSS. Părintele Mina a fost încarcerat în închisoarea din Alexandrovsk, regiunea Irkutsk. A fost interogat pentru prima data, la 6 decembrie 1941, după cinci luni de la arestare.

În timpul interogatoriului, părintele Mina Țăruș a fost întrebat de anchetator referitor la apartenența sa la partidele politice, la care inculpatul a răspuns că nu a făcut parte din nici un partid politic. S–a dovedit apoi că cel arestat, în anul 1938 a aderat la partidul “Frontul Renașterii Naționale”. A mărturisit însă, că n–a participat în activitatea acestui partid, era membru al partidului doar pe hârtie. Părintele era acuzat de agitație antisovietică prin răspândirea unor reviste religioase românești. Iată ce mărturisea inculpatul: “Nu m–am ocupat de agitație antisovietică, iar revistele religioase au ajuns la unii oameni fără știrea mea. Din biserică a fost luat un dulap, fără acordul meu, unde au și fost găsite câteva reviste religioase românești, vechi, care au ajuns din biserică la sovietul sătesc”. Părintele era învinuit că ar fi raspândit acele reviste intenționat. A avut îndrăzneala să vorbescă ca limba moldovenească, așa după cum se numea după instaurarea puterii sovietice în Basarabia, să se numească limba română, “deoarece este mai literară și mai corectă”, avea să mărturisească părintele în fața anchetatorului. Părintelui i–au fost aduse și alte acuzații, că ar fi instigat țăranii să refuze să predea grâul statului. În ziua sărbătorii Nașterea Maicii Domnului, sărbătorită la 21 septembrie (după hotărârea noilor autorități bisericești din Basarabia, sărbătorile erau ținute pe stil vechi), ar fi încurajat țăranii să lase lucrul și să se roage lui Dumnezeu, era acuzat și de păstrarea fotografiilor fețelor religioase de rang superior ș.a. Părintele a negat acuzațiile, recunoscând numai că a fost membru al partidului “Frontul Renașterii Naționale” și că fiind preot întotdeauna a propagat ideile religioase . Inculpatul Țăruș M. D. era acuzat de crimă, conform prevederilor art. 58–13 și 58–10, p. I CP al RSSFR, de activitate împotriva mișcării revoluționare. Potrivit deciziei medicilor spitalului închisorii, în certificatul medical, eliberat în decembrie 1941, se menționa că Țăruș Mina Dimitrevici poate fi folosit pentru munca fizică ușoară, cu următoarea diagnoză: hernie postoperatorie.

După mai multe interogatorii, la 18 februarie 1942 a fost stabilit rechizitoriu în care se menționa că: „În urma efectuării unor investigații a fost stabilit că Țăruș Mina Dimitrevici, fiind ostil față de mișcarea revoluționară, în anul 1938 a aderat la organizația contrarevoluționară “Frontul Renașterii Naționale”, care avea drept scop, întărirea sistemului burghez român și lupta împotriva mișcării revoluționare din România și Basarabia. Fiind ostil față de puterea sovietică, Țăruș, desfășura o agitație antisovietică în rândul populației satului Camencea îndreptată împotriva activităților desfășurate de puterea sovietică. Împreună cu agitația contrarevoluționară și antisovietică desfășurată, Țăruș, împărțea populației reviste religioase, editate în România, care se păstrau la biserică”. Se recomanda ca Țăruș M. D., să fie condamnat la pedeapsa capitală, moarte prin împuşcare și confiscarea averii personale. La 1 aprilie 1942, adjunctul Procurorului URSS pentru afaceri speciale a dat acordul ca dosarul de urmărire penală să fie transmis spre examinare organului de justiție NKVD din URSS.

Judecata a avut loc la 22 aprilie 1942, în cadrul Comisiei Extraordinare pe lângă NKVD–ul URSS, părintelui aplicându–i–se urmtoarea sentință: „Țăruș Mina Dimitrevici, pentru activitate într–o organizație contrarevoluționară și pentru agitație antisovietică, să i se aplice pedeapsa privațiunii de libertate pe un termen de 10 ani, într–un lagăr de muncă forțată, termenul de detenție să se socoată de la 25 iunie 1941”.

La 27 mai 1942, părintele Mina a fost transferat, pentru ispășirea termenului de detenție în SibLAG , din orașul Mariinsk, regiunea Kemerovo. În acest lagăr, părintele a supraviețuit timp de aproape două luni și junătate, când, la 18 august 1942, din cauza condițiilor inumane de detenție, a decedat.

După reinstaurarea puterii române în Basarabia, în lista clericilor pensionari, decedaţi şi deportaţi, văduvelor, orfanilor sau moştenitorilor lor, publicată în ”Buletinul Arhiepiscopiei Chişinăului”, figura şi numele părintelui Mina Țăruș din parohia Camencea, jud. Orhei. Urma ca la începutul anului 1943, preoteasa Eugenia Țăruș (fiind înscrisă în listă cu numărul 36), să primească o primă de ajutor .

Peste aproape cinci decenii de la arestarea sa, la 16 mai 1989, părintele Mina Țăruș a fost reabilitat post–mortem de către Procuratura RSSM , printr–un decret al Sovietului Suprem al URSS ”Cu privire la restabilirea dreptăţii faţă de victimele represiunilor politice din anii '30–40 şi începutul anilor '50” ai secolului trecut.


1 view0 comments

Comments


bottom of page