Nicolae Cupriană s-a născut la 1 decembrie 1893 în familia diaconului-cântăreţ de la biserica din Bolgrad, jud. Ismail. După absolvirea studiilor Şcolii spirituale din Ismail, a învăţat la Seminarul Teologic din Chişinău. În anul 1915 a fost mobilizat în armata ţaristă, participând şi la Primul Război Mondial .
După demobilizare, viitorul preot Nicolae Cupriană a slujit în calitate de cântăreţ la Biserica ”Sf. Parascheva” din Ialoveni, jud. Lăpuşna. A fost hirotonit preot în anul 1920 pe seama Bisericii ”Sf. Împăraţi Constantin şi Elena” din localitatea Hanul Vechi (com. Costeşti), jud. Lăpuşna, iar în 1927 e transferat la Biserica ”Naşterea Maicii Domnului” din parohia Buţeni II (com. Hânceşti), acelaşi judeţ .
La biserica din Buţeni, părintele Nicolae a slujit până la sfârşitul anului 1945. În această perioadă a fost decorat cu mai multe distincţii bisericeşti , fiind ridicat în treapta de protoiereu, iar la 30 august 1942 a fost hirotesit în iconom-stavrofor . Sub noua stăpânire, părintele Nicolae Cupriană, la 16 august 1945, a fost înregistrat de către autorităţile eparhiale slujitor la aceeaşi parohie, iar peste 3 luni, la 16 noiembrie, este exclus din registrul clerului . În acest răstimp, părintele a fost arestat, judecat şi deportat în Siberia.
Preotul Nicolae Cupriană a fost arestat la 7 septembrie 1945. Era învinuit cum că ar fi făcut „agitaţie antisovietică printre enoriaşi, a îndemnat sătenii să doneze bani şi alimente pentru Armata Română”. De asemenea, mai era învinuit că ”în 1941 a întâmpinat autorităţile româneşti cu pâine şi sare, rostind un discurs în care a denigrat puterea sovietică şi a salutat instaurarea celei româneşti”. Judecata a avut loc la 7 decembrie 1945, într-o şedinţă închisă a Judecătoriei Supreme a RSS Moldoveneşti. A fost condamnat la 10 ani de lagăr, cu decăderea din drepturile politice pe o perioadă de cinci ani şi confiscarea averii personale .
În necrologul părintelui Nicolae, publicat în „Revista Patriarhiei Moscovei” („Jurnal Moskovskoi Patriarhii”) din 1976, din motive prea bine cunoscute, nu s-a scris nimic despre deportarea sa, dar se menţionează că ”în perioada 1945-1958, părintele Nicolae a slujit în Eparhia de Omsk (Rusia)” .
Preotul Nicolae Cupriană a revinit la baştină în anul 1959 şi, în luna septembrie, a fost numit slujitor într-o parohie din Eparhia Chişinăului . În anul 1968, părintele devine slujitor la Biserica cu hramul ”Toţi Sfinţii” din Chişinău. Pentru activitatea pastorală sârguincioasă, a fost decorat cu înalta distincţie – Mitră, iar în 1974 e decorat cu Ordinul ”Sf. Vladimir, cl. a III-a”. În ultimii săi ani de viaţă a îndeplinit şi funcţia de duhovnic eparhial .
La 22 august 1974, părintele Nicolae Cupriană îşi încheie drumul vieţii pământeşti. A fost înmormântat în Cimitirul central din Chişinău, după săvârşirea slujbei arhiereşti, Sf. Liturghii şi rânduielii înmormântării, oficiate în Biserica “Tuturor Sfinţilor” din Chişinău .
Procuratura Generală din Republica Moldova l-a reabilitat pe părintele Nicolae Cupriană la data de 11 februarie 1991 .
ความคิดเห็น