NICOLAE și MARIA BALABAN(1875–27.12.1937)

Nicolae Balaban s–a născut în anul 1875. A obţinut studii teologice şi s–a căsătorit. Soţia sa, Maria, era din localitatea Hânceşti, jud. Chişinău. După hirotonia în treapta de preot, în perioada 1911–1919 a slujit într–o parohie din stânga Nistrului. În anul 1919, părintele Nicolae împreună cu soţia sa şi cei şapte copii au fost deportaţi în Siberia[1]. S–au reîntors în 1925, stabilindu–se pe o perioadă scurtă de timp la Odesa, apoi timp de 10 ani părintele a slujit într–o parohie din RASSM[2].

În anul 1929, Gheorghe, unul dintre feciorii părintelui, fiind exmatriculat de la învăţătură din cauza provenienţei sociale, trecând apa Nistrului, s–a refugiat în România, fapt pentru care autorităţile sovietice i–au lipsit pe părinţii lui de dreptul la vot[3]. A urmat anul 1934, când preoteasa Maria a fost arestată, fiind condamnată la opt ani de lagăr. Peste un an, în 1935, a fost arestat şi părintele Nicolae. A fost judecat de către Tribunalul din RASSM la 10 ani de lagăr. Anii de detenţie i–a petrecut în lagărul nr. 2 din Tomsk[4].

Ambii soţi au fost eliberaţi înainte de termen, cu interdicţia domiciliului în regiunea Tomsk. Au fost arestaţi din nou în luna decembrie a anului 1937. Părintele Nicolae a fost reţinut la 14 decembrie, fiind învinuit de apartenenţă la o organizaţie monarhistă şi de activitate contrarevoluţionară. Judecata a avut loc pe data de 22 decembrie, fiind condamnat la moarte prin împuşcare. Sentinţa de judecată a fost executată la 27 decembrie 1937[5].

MARIA BALABAN, PREOTEASĂ (1885–07.01.1938)

Preoteasa Maria Balaban era soţia preotului Nicolae Balaban. S–a născut în anul 1885 în localitatea Hânceşti, jud. Chişinău. În anul 1919, aflându–se în stânga Nistrului, a fost deportată împreună cu soţul şi copiii săi. S–au reîntors în 1925 şi au locuit într–un sat din RASSM, unde soţul ei era preot.

În anul 1934, preoteasa Maria a fost condamnată, conform art. 54–10 Cod penal al URSS, la opt ani de lagăr. A fost eliberată înainte de termen, cu interdicţia domiciliului în Regiunea Tomsk. Arestată din nou în 1937 şi silită să recunoască învinuirile: activitate contrarevoluţionară a fiului ei aflat în România, spionaj în favoarea Japoniei şi ură faţă de puterea sovietică. Dosarul de arest a fost fabricat doar în două zile, 21–22 decembrie. Judecata a condamnat–o la moarte prin împuşcare. Sentinţa de judecată a fost executată la 7 ianuarie 1938[6].