Nicolae Balaban s–a născut în anul 1875. A obţinut studii teologice şi s–a căsătorit. Soţia sa, Maria, era din localitatea Hânceşti, jud. Chişinău. După hirotonia în treapta de preot, în perioada 1911–1919 a slujit într–o parohie din stânga Nistrului. În anul 1919, părintele Nicolae împreună cu soţia sa şi cei şapte copii au fost deportaţi în Siberia[1]. S–au reîntors în 1925, stabilindu–se pe o perioadă scurtă de timp la Odesa, apoi timp de 10 ani părintele a slujit într–o parohie din RASSM[2].
În anul 1929, Gheorghe, unul dintre feciorii părintelui, fiind exmatriculat de la învăţătură din cauza provenienţei sociale, trecând apa Nistrului, s–a refugiat în România, fapt pentru care autorităţile sovietice i–au lipsit pe părinţii lui de dreptul la vot[3]. A urmat anul 1934, când preoteasa Maria a fost arestată, fiind condamnată la opt ani de lagăr. Peste un an, în 1935, a fost arestat şi părintele Nicolae. A fost judecat de către Tribunalul din RASSM la 10 ani de lagăr. Anii de detenţie i–a petrecut în lagărul nr. 2 din Tomsk[4].
Ambii soţi au fost eliberaţi înainte de termen, cu interdicţia domiciliului în regiunea Tomsk. Au fost arestaţi din nou în luna decembrie a anului 1937. Părintele Nicolae a fost reţinut la 14 decembrie, fiind învinuit de apartenenţă la o organizaţie monarhistă şi de activitate contrarevoluţionară. Judecata a avut loc pe data de 22 decembrie, fiind condamnat la moarte prin împuşcare. Sentinţa de judecată a fost executată la 27 decembrie 1937[5].
[1]М.В. Фаст, Н.П. Фаст. Нарымская голгофа: материалы к истории церковных репрессий в Томской области в советский период. Томск, 2004, p. 148-149.
[2]Новомученики и исповедники Русской Православной Церкви XX века. Sursa: http://kuz1.pstbi.ccas.ru/bin/db.exe/ans/newmr/?HYZ9EJxGHoxITYZCF2JMTdG6Xbu-c8iUcO0h66qceeufc8YUXu1Ut8Khv8KWeCQ*_pnl
[3]M.В. Фаст, Н.П. Фаст, op. cit., p. 148.
[4]Новомученики и исповедники Русской Православной Церкви XX века.
Commentaires