Preotul Petru Duminică s-a născut în anul 1883 în familia lui Dumitru Duminică, român din Odesa. A urmat studiile la Seminarul Teologic din Odesa, pe care le-a absolvit în anul 1904. O perioadă scurtă a slujit in calitate de cântăreţ bisericesc, apoi a fost hirotonit preot pe seama Bisericii ”Sf. Vasile cel Mare” din localitatea Adrianovka, jud. Tiraspol. Devine profesor şi conducător al şcolii parohiale, preda religia şi la şcoala elementară din localitate. În anul 1911 era slujitor la Catedrala ”Sf. Nicolae” din Ovidiopol, jud. Odesa, apoi a slujit la Biserica ”Acoperământul Maicii Domnului” din aceeaşi localitate.
În timpul Primului Război Mondial a îndeplinit funcţia de preot militar. Pentru merite în activitatea sa de confesor militar, a fost decorat cu “Crucea de aur cu panglică” şi cu Ordinul ”Sf. Ana cu spadă şi fundă”. În anul 1916 a fost ridicat la treapta de protoiereu.
În 1918, când funcţia de preot militar a fost anulată, autorităţile bisericeşti l-au numit pe părintele Petru Duminică paroh la Biserica ”Sf. Arhanghel Mihail” din localitatea Liubaşevka, Regiunea Odesa. Potrivit relatărilor fiului său, Andrei Duminică, în anul 1919, în localitatea Liubaşevka a avut loc un incident. În staţia de cale ferată a localităţii staţiona un eşalon al armatei gardiştilor albi. Pe neaşteptate, nişte persoane necunoscute au deschis focul asupra garniturii. Gardiştii, fiind înfuriaţi, au decis să se răzbune prin declanşarea unui pogrom asupra populaţiei evreieşti din localitate. Familii întregi de evrei erau jefuiţi şi omorâţi. Pentru a salva populaţia evreiască, rabinul din Liubaşevka se adresează părintelui Petru Duminică ca să intervină pe lângă superiorii albgardiştilor pentru a opri actele de vandalism. Părintele Petru, prezentându-le superiorilor actele ce confirmau participarea sa la război, precum şi brevetele decoraţiilor, a rugat să fie oprit pogromul, garantând loialitate din partea populaţiei evreieşti. Astfel, prin mijlocirea preotului mulţi oameni au fost salvaţi de la moarte.
Anul 1931 a fost fatal pentru mulţi preoţi din Odesa. Zeci de preoţi, slujitori la bisericile din oraş au fost arestaţi şi judecaţi de către troika GPU, fiind învinuiţi de ”organizarea unei grupări contrarevoluţionare clericale, cu scopul de a răsturna puterea sovietică”. N-au scăpat de arestări nici preoţii din regiune, printre care şi părintele Petru Duminică, confrate de temniţă cu alt preot, Teodor Florea, cel care a gustat din plin paharul suferinţelor.
Potrivit mărturiilor preotului Teodor Florea, în drum spre locul deportării, trenul se opera foarte rar. Ajunşi în gara oraşului Sverdlovsk, arestaţii, printre care erau şi mulţi preoţi, au fost coborâţi din tren şi duşi la baie. În timpul cât ei se spălau, gardienii le-au ordonat să iasă afară pentru apel – era luna februarie 1932 cu un ger de minus 40 de grade. Din cauza gerului, mulţi dintre arestaţi au murit de pneumonie în spitalul închisorii. Cei rămaşi în viaţă erau într-o stare destul de critică. Într-o zi, au fost vizitaţi de şeful gardienilor, întrebându-i dacă au careva pretenţii. Preotul Petru Duminică i-a povestit atunci despre expunerea deţinuţilor la îngheţ, iar şeful le-a poruncit subalternilor să verifice cazul. Gardienii l-au înşfăcat pe părintele, forţându-l să scrie o declaraţie în care să arate că tortura deţinuţilor cu expunerea la îngheţ nu corespunde adevărului. Refuzând categoric să scrie o asemenea declaraţie, părintele Petru Duminică a fost lovit crunt cu patul armelor, murind în astfel de chinuri. Trupul neînsufleţit al preotului a fost îngropat într-un şanţ din apropiere.
Decesul preotului Petru Duminică este confirmat şi de documentele de arhivă: exilat în regiunea Sverdlovsk şi decedat în luna februarie 1932.
Comments