Poreakina Irina Kuzimin, născută în 1901, localitatea Slobodzia, provine dintr-o familie de țărani simpli. În anii 1909-1914 urmează școala din satul natal.
Între anii 1916-1937 lucrează în mai multe locuri ca controlor la contabilitate în satul Slobodzia. În iulie 1937 este arestată de către NKVD și acuzată de activitate antisovietică. În principal este menționată ca un activist bisericesc și i se atribuie cuvintele colhozul degrabă se va închide dar Biserica este veșnică. În septembrie 1937 este condamnată la 8 ani de închisoare pe care îi petrece în regiunea Habarovsk.
După ispășirea sentinței, în februarie 1946, se reîntoarce în satul natal la același loc de muncă.
La 19 ianuarie 1950 este din nou arestată de NKVD. Este încarcerată sub aceleași învinuiri de activitate antisovietică și bisericească. În dosarul său este caracterizată ca o femeie cu o credință religioasă profundă. Este învinuită că aduna oamenii din sat la rugăciune în propria casă în perioada cînd Biserica din sat a fost închisă, dar și că strîngea semnături la oamenii din sat pentru redeschiderea Bisericii. Irina Poreakina recunoaște că este creștină dar nega implicarea în oricare activitate antisovietică sau politică. Și de data aceasta este declarată vinovată, fără o investigație profundă, și este deportată în regiunea Djambulisk, Kazahstan.
În Slobodzia a rămas mama ei bolnavă care avea o vîrstă înaintată, de aceea după numeroase scrisori adresate procuraturii, în anul 1956 se reîntoarce în localitatea natală, în urma recunoașterii de către autorități că dosarul său nu a fost analizat corect.
La 16 iunie 1989 Irina Poreakina este reabilitată de Procuratura RSSM.
Comments