Terentie Friptu s–a născut la 10 aprilie 1888, în familia lui Vasile Friptu din satul Chiţcani, jud. Bender (Tighina). A învăţat la şcoala din Bulboaca, apoi la Şcoala de cântăreţi bisericești din Chişinău. La data de 9 februarie 1907 a fost numit în calitate de cântăreţ la biserica din satul Sariari, jud. Cetatea Albă, iar în 1914 a fost transferat la Biserica ”Sf. Arhanghel Mihail” din Pogăceni, jud. Tighina[1].
În anul 1925, căntăreţul Terentie Friptu, pentru merite în activitatea sa din parohie a fost hirotesit în stihar şi în 1934 a primit gramotă de binecuvîntare de la Mitropolitul Gurie. Era căsătorit cu Maria, născută în 1898 şi au avut 5 copii: Boris, născut în 1914; Gheorghe, născut în 1915; Isachie, născut în 1921; Agafia, născută în 1924 şi Pavel, născut în 1933. În anul 1938, cantăreţul Terentie avea pe moşia Pogăceni, 3,75 desetine de pământ arabil în valoare de 55000 lei şi case în valoare de 70000 lei. Soţia lui avea avere pe moşia Păgăceni, 6 desetine de pămînt în valoare de 60000 lei[2].
După instaurarea puterii sovietice, în primul an de ocupaţie (1940–1941), cântăreţul bisericesc Terentie Friptu a fost arestat şi deportat în Siberia[3]. A fost arestat împreună cu membrii familiei sale, la 13 iunie 1941. În mandatul de arestare se menţiona că: „Friptu T. V., în timpul stăpânirii române era membru al comitetului Partidului Cuzist [Partidul Național Creștin], era şi adjunct al primarului din sat. Membrii familiei sale, la fel erau cuzişti activi. Unul dintre fii săi, în prezent e ofiţer în Armata Română. Friptu, în cuvântările sale de la adunări defăima conducerea Uniunii Sovietice. A fost un chiabur expluatator și îndeplinea funcţia de cântăreţ bisericesc”. Dascălul de la Pogăceni a fost dus în regiunea Sverdlovsk și încarcerat în lagărul din Ivdel[4], iar membrii familiei sale, soţia Maria, fiul Isachie de 19 ani, fiica Agafia de 16 ani şi fiul Pavel de 6 ani au fost deportaţi în regiunea Omsk[5].
Potrivit datelor ce se conțin în dosarul penal, cu câteva zile înainte de arestarea lui Terentie Friptu au fost interogați 2 martori care au făcut declarații împotriva dascălului din Pogăceni, iar inculpatul nu a fost interogat, nici când se afla în lagărul din Ivdel. El era acuzat de crimă, conform art. 58–13 CP al RSSFR, de luptă activă împotriva mișcării revoluționare. Iată şi câteva date „compromiţătoare” împotriva dascălului din Pogăceni: „Când Partidul Cuzist era la conducere, Terentie Friptu era adjunct al primarului din sat, la fel şi fiii săi mai mari erau membri ai acestui partid. Fiul său, Gheorghe locuieşte în România şi este sublocotenent în Armata Română. Terentie Friptu, cât şi fiii lui făceau agitaţie pentru Partidul Cuziştilor şi îi îndemna pe oameni să voteze pentru acest partid. În cuvântările sale de la adunări, Terentie Friptu defăima conducerea Uniunii Sovietice, le vorbea locuitorilor din Pogăceni că în Uniunea Sovietică oamenii o duc greu, bolşevicii au demolat bisericile şi oamenii au încetat de a mai crede în Dumnezeu. Puterea sovietică deportează foarte mulţi cetăţeni în Siberia. Friptu, atât în timpul stăpânirii române, cât şi în prezent, este cântăreţ bisericesc”. În continuare se mai menţiona averea cântăreţului Terentie, că ar fi avut: „26 ha pământ, 2 ha de vie, 0,5 livadă, 2 cai, 2 boi, 15 oi, 2 vaci, 2 case şi un sarai” şi că Friptu T. V. era şi un expluatator al muncii ţăranilor.
La 9 decembrie 1941, cântăreţul bisericesc Terentie Friptu încetează din viaţă în spitalul lagărului din Ivdel. Potrivit datelor din certificatul medical, cauza decesului ar fi fost provocată de gangrena picorului drept. Datorită decesului acuzatului, la 7 martie 1942, judecata a hotărât, încetarea urmăririi penale şi clasarea dosarului[6].
La 5 iulie 1990, după aproape 5 decenii de la decesul său, Terentie Friptu a fost reabilitat de către Procuratura RSSM şi peste 15 zile au fost reabilitați și membrii familiei sale[7], deportați în regiunea Omsk.
Comments