Viitorul preot Timofei Bredinschi s-a născut în anul 1896, în familia lui Iacov Bredinschi din localitatea Grigoriopol, jud. Tiraspol. În 1913, după absolvirea şcolii din Grigoriopol merge la Bender pentru a deprinde meseria de frizer. Peste o lună de ucenicie, învăţătorul său a decedat. Şi dacă n-a reuşit să devină frizer trece la alt specialist pentru a învăţa profesia de fotograf. A învăţat arta fotografiei până în luna august 1915, când a fost mobilizat în armată. În anul 1916, duă absolvirea şcolii de subofiţeri a fost trimis pe front, în gradul de subofiţer. Fiind repartizat într-o echipă de comunicare telegrafică din cadrul unui regiment, a participat la luptele din Primul Război Mondial, până în luna mai a anului 1918, când a fost demobilizat[1].
După întoarcerea la Grigoriopol, Timofei Bredinschi a lucrat o perioadă de timp fotograf. În anul 1919, în timpul staţionării în raioanele din stânga Nistrului a armatei lui Denikin a fost mobilizat în armata gardiştilor albi, de unde a dizertat. În următorul an, după sosirea unităţilor Armatei Roşii, timp de 3 luni a lucrat în miliţia muncitorilor şi ţăranilor, apoi a fost mobilizat în armata bolşevică, în calitate de comandant al echipei de comunicare telegrafică din cadrul unui regiment. Căpătând încrederea superiorilor bolşevici a ajuns pe scara erarhică militară, până la funcția de şef de comunicaţii într-o brigadă militară.
Ajuns cu luptele în gubernia Volînia (Ukraina), după înfrângerea bandei lui Orlik, Timofei Bredinschi a fost demobilizat. În 1922, în acelaş an după demobilizare se căsătoreşte cu Zinaida Smorjevski, învăţătoare în localitatea Novoseliţa, ţinutul Starokonstantinovsk. Era fiica preotului Modest Smorjevski de la parohia Skovorodki, acelaş ţinut, decedat în 1919. După o practică bisericească de câteva luni, Bredinschi este hirotonit preot, în cadrul Bisericii din Ukraina, a autocefaliştilor. Peste o perioadă de câţva ani aderă la gruparea religioasă necanonică “Biserica vie”, activând în continuare la parohii din ţinutul Starokonstantinovsk.
În anul 1929, preotul Timofei Bredinschi, împreună cu soţia Zinaida şi copiii lor, Boris, Anatolie şi Maria se stabilesc cu traiul la Grigoriopol. Potrivit cererii înaintate, prin decretul Episcopului Gavriil de la Balta, al Moldovei sovietice (din cadrul “Bisericii vii”) este numit preot în satul Iagorlîc, apoi la Doibani 2 şi în anul 1931, transferat de către Cârmuirea Eparhială Moldovenească, paroh la Biserica ”Sf. Treime” din satul Doroţcaia, raionul Grigoriopol. Parohia Doroţcaia deveni-se vacantă, după ce fostul paroh, preotul Ioan Surmeli trecu-se ilegal frontiera în Basarabia[2].
La data de 15 martie 1933, preotul Timofei Bredinschi a fost arestat de către colaboratorii organelor GPU din RASS Moldovenească. Era acuzat de spionaj în favoarea României şi activitate antisovietică, conform art. 54-6 şi 54-10 CP RSSU. Cel arestat, fiind interogat de 3 ori a negat toate acuzaţiile. Au mai fost interogaţi şi 3 martori care au făcut declarații împotriva preotului de la Doroţcaia. La 28 aprilie a fost alcătuit rechizitoriu în care se scria că preotul Bredinschi „în timpul slujbelor din biserică desfăşura o propagandă antisovietică îndreptată spre a zădărnici activităţile puterii sovietice [...] Răspândea zvonuri provocatoare despre căderea iminentă a puterii sovietice. Elogia viaţa din Basarabia, avea intenţii să plece ilegal peste hotare, unde a fugit predecesorul său, parohul Ivan Surmeli [...] Începând cu anul 1929, făcea spionaj în favoarea României, colecta date şi informaţii de pe teritoriul sovietic, îmfiinţând şi o reţea de spionaj”. Se recomanda, ca Bredinschi T. I. să fie condamnat la 8 ani de detenție. Dosarul de urmărire penală împreună cu rechizitoriu au fost transmise spre examinare organului de justiție GPU din RSSU.
Judecata a avut loc la 21 mai 1933, la care s-a luat următoarea hotărâre: „Bredinschi Timofei Iacovlevici, să fie eliberat din detenţie, dosarul penal să fie clasat și transmis pentru păstrare la arhivă”[3]. Părintele a fost eliberat din detenţie, probabil şi pentru meritele sale din trecut din cadrul Armatei Roşii.
Părintele Timofei a slujit la biserica din Doroţcaia până la închiderea acestul locaş sfânt. A locuit în continuare la Grigoriopol. Pentru a se putea întreţine, se angajează la muncă în calitate de contabil la spitalul din Grigoriopol.
La 31 octombrie 1937, preotul Bredinschi este din nou arestat. Era acuzat că: „În anul 1930 a aderat la o organizaţie contrarevoluţionară, participa activ la adunările ilegale ale acestei organizaţii şi desfăşura o activitate contrarevoluţionară împotriva colhozurilor”[4].
Judecata a avut loc în luna noiembrie 1937, în cadrul unei şedinţe speciale ale Troicii NKVD din RASSM, la care s-a luat hotărârea, ca inculpatul „Bredinschi Timofei Iacovlevici, să fie condamnat la 10 ani de detenţie, termenul să se socoată de la 31 octombrie 1937”[5].
În anul 1989, peste cinci decenii de la pronunţarea sentinţei de judecată, preotul Timofei Bredinschi a fost reabilitat de către Procuratura RSSM[6].
[1]ANRM, F. R-3401, inv. 1, d. 1389, f. 2, 6.
[2]Ibidem, f. 7, 9.
[3]Ibidem, f. 1, 13-16.
[4]ANRM, F. R-3402, inv. 1, d. 3, f. 139.
[5]Ibidem.
[6]Cartea Memoriei. Catalog al victimelor totalitarismului comunist. Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei. Vol. II. Chişinău: Ed. „Ştiinţa”, 2001, p. 147.
Comments