Trofim Malai s-a născut la 15 aprilie 1882, în satul Goian, Dubăsari, jud. Tiraspol . A fost cântăreț la biserica din satul de baştină. Fratele său, Alexei Malai a fost cîntăreţ la biserca din Doroţcaia, Dubăsari .
Potrivit informaţiei din extrasul protocolului şedinţei troicii NKVD din RASSM, Trofim Malai „fost chiabur şi slujitor al cultului religios, în anul 1918, în timpul ocupaţiei Ucrainei de către armata germană a denunţat ocupanţilor, partizani ai armatei roşii şi ţărani revoluţionari. În anul 1919, în timpul staţionării armatei lui Denikin, la fel a avut legături cu ocupanţii. A întrat în colhoz cu scopul desfăşurării unei activităţi contrarevoluţionare şi de sabotaj”. În extrasul protocolului se mai menţiona că Malai avea legături cu câteva rude, „foşti chiaburi care au fugit peste hotare”.
La 9 septembrie 1937, fostul cântăreţ de la biserica din Goian a fost arestat de către colaboratorii secţiei raionale NKVD din Dubăsari şi încarcerat în închisoarea din Tiraspol. Nu s-a luat în consideraţie nici faptul, că Malai era invalid, n-avea decât un picor. Era acuzat, de faptul, că: „fiind în trecut un chiabur şi slujitor al cultului religios a desfăşurat o agitaţie contrarevoluţionară şi o activitate de sabotaj” . În certificatul caracteristică eliberat de către sovietul sătesc din satul Goian se menţiona că: „Malai Trofim Titovici, după statutul său social din trecut a fost un chiabur, până la revoluţie angaja persoane la lucru în gospodăria sa, iar după revoluţie, în timpul staţionării în Moldova a armatelor antisovietice avea legături cu ştabul armatelor antisovietice şi a denunţat acestora partizani ai armatei roşii şi persoane loiale puterii sovietice [...] După întărirea puterii sovietice, Malai Trofim a fost cântăreţ la biserica din Goian şi a fost lipsit de dreptul la vot, ca expluatator al forţei de muncă angajate şi slujitor al cultului religios [...] În anul 1936, Malai Trofim lucra în colhoz şi se ocupa cu stropirea grădinilor și a livezii pentru combaterea dăunătorilor. Intenţionat a pregătit o compoziție pentru stropirea livezii, cu abateri de la normele stabilite şi după stropire, copacii de pe 18 ha de livadă s-au uscat. Malai, fiind în trecut un chiabur, nu a fost deportat din cază că e invalid, fără un picor. Are rude peste hotare, cu care întreţine legătura prin corespondenţă” .
Au fost interogaţi mai mulţi martori, până şi după arestarea fostului dascăl de la Goian, cu toţii au făcut declaraţii împotriva celui arestat. Trofim Malai era acuzat de crimă,conform art. 54-10 CP al RSSU, de activitate antisovietică. La data de 23 septembrie 1937 a fost alcătuit rechizitoru, în care pe lângă acuzaţiile menţionate, se arăta că inculpatul ar fi stropit 20 ha de livadă şi 2 ha de varză, după care copacii şi varza s-ar fi uscat. La fel, se mai arată că după ce a stropit livada la câţiva agricultori individuali, la ei nici un copac nu s-a uscat. Inculpatul a negat toate acuzaţiile .
Judecata a avut loc în cadrul şedinţei Troicii NKVD din RASSM, la care s-a luat hotărârea, ca inculpatul „Malai Trofim Titovici să fie condamnat la 10 ani de detenţie, termenul să se socoată de la 9 septembrie 1937” . După judecată, fostul dascăl de la biserica din Goian a fost plasat într-un lagăr de muncă forţată, unde din cauza condiţiilor inumane de detenţie a decedat.
La 28 august 1959, una dintre fiicele lui Trofim Malai expediază o adresare către Procuratura Generală a RSSM, cu rugămintea „de a reface bunul nume” al tatălui ei. Menţiona, că tatăl ei a fost judecat pe nedrept, pe baza nuor denunţuri şi ruga ca să fie reabilitat. Ca fiică de duşman al poporului avea şi ea să sufere, mai ales la servicu, unde era respinsă de colectiv, iar secretarul de partid îi zicea direct, că e o persoană în care nu se poate avea încredere.
În urma efectuării unor investigații suplimentare au fost interogaţi şi unii martori, printre ei erau şi câţiva dintre cei interogaţi în 1937. Aceşti martori au negat declaraţiile lor din trecut. Referitor la partizanii armatei roşii şi a ţăranilor revoluţionari pe care Malai i-ar fi denunţat, s-a stabilit că tinerii care au fost bătuţi de către soldaţii „armatelor antisovietice de ocupaţie”, au fost pedepsiţi din alt motiv. În primul caz, tinerii au fost pedepsiţi pentru încălcarea ordinii publice, pentru o încăierare la bătaie, iar în al doilea caz, penru că aruncau cu pietre în soldaţii ocupanţi. S-a mai stabilit, că averea lui Trofim Malai, era o avere de ţărani mijlocaşi. Prin declaraţiile martorilor a fost infirmată şi altă acuzare, că în colhozul din Goian nu au avut loc cazuri ca după stropirea livezii şi a grădinilor să se usuce copacii şi alte culturi agricole. Despre Trofim Malai se vorbea numai cuvinte de laudă .
După încheierea procesului de investigații suplimentare, ofițerul KGB care a condus ancheta propunea, ca dosarul de urmărire penală pe numele lui Trofim Malai să fie trimis Procurorului RSSM, pentru depunerea unui protest împotriva hotărârii judecăţii Troicii NKVD din RASSM, din 23 septembrie 1937. La data de 12 decembrie 1959, Procurorul RSSM ruga ca într-o ședință a Colegiului Judecătoresc a Judecătoriei Supreme a RSSM, să se anuleze hotărârea judecăţii Troicii NKVD din RASSM, în privința lui Malai Trofim Titovici și încetarea urmăririi penale din cauza lipsei de probe. Peste 3 zile, 15 decembrie 1959, Colegiului Judecătoresc a Judecătoriei Supreme a RSSM a anulat hotărârea judecăţii Troicii NKVD din RASSM din 23 septembrie 1937 şi s-a hotărât, încetarea urmăririi penale din cauza lipsei de probe .
