Anatolie Spinei s–a născut la 16 mai 1912, în satul Frumuşica, jud. Soroca, în familia preotului Valerian și a preotesei Vera Spinei. Tatăl său era parohul Bisericii ”Sf. Arhanghel Mihail” din satul Frumușica . Tânărul Anatolie, în anii 1924–1934, a învățat la Seminarul Teologic din Chişinău şi în 1939, absolveşte Facultatea de Teologie din Chişinău. În perioada anilor cât a învățat la facultate a îndeplinit funcția de cântăreț bisericesc la Biserica ”Naşterea Maicii Domnului” din satul Dolna, jud. Lăpuşna. În anul 1938, se căsătorește cu Parascovia, fiica preotului Nicolae Demidovschi de la parohia Turlachi, suburbia orașului Cetatea Albă. Parascovia avea moștenire de la tatăl său, 10 ha pământ arabil la Cetatea Albă. La 1 ianuarie 1939, cântărețul Anatolie Spinei a fost hirotonit preot şi numit paroh la biserica din Dolna, unde timp de patru ani a fost cântăreț bisericesc .
Părintele locuia împreună cu memmbrii familiei sale, soția Parascovia și fiicele, Tamara și Valentina, în casa parohială. Din avuția pe care o aveau, în afară de cele 10 ha pământ de la Cetatea Albă, de care autoritățile sovietice nu au mai aflat, părintele avea numai un cal. Mai primea din partea consiliului parohial, partea roadei agricole ce i se cuvenea, de pe cei 18 ha pământ arabil și 3 ha pădure ce aparțineau bisericii. În anul 1935, pe atunci fiind cântăreț bisericesc și student, Anatolie Spinei aderă la partidul ”Garda de Fier”, devenind peste ceva timp, preşedinte al organizaţiei legionare din satul Dolna. Mai târziu avea să mărturisească cu tărie că în acestă postură n–a făcut nici o agitație politică .
După instaurarea puterii sovietice în Basarabia, autorităţile locale l–au silit pe părintele Anatolie Spinei să părăsească casa parohială. O parte de locuitori îşi exprimau nemulţumirea. S–au găsit şi câţiva care au făcut denunţuri împotriva preotului. Casa parohială, care în viziunea autărităților sovietice locale, se socotea casă de stat, era destinată pentru reamenajarea ei în grădiniță de copii. Părintele Anatolie a fost anunțat de câteva ori ca să părăsească locuința sa și să treacă cu traiul în casa paznicului din curtea bisericii.
La data de 22 aprilie 1941, la preotul din Dolna au venit contabilul colhozului și șefa grădiniței de copii ca să–i amintească preotului să elibereze casa parohială. Aflându–se despre aceasta, la sovietul sătesc s–a adunat mai multă lume ca să–i ceară socotelă președintelui sovietului sătesc, să–l lase în pace pe preot să locuiască în casa parohială, cel puțin o perioadă de timp, până la 1 mai. Dacă nu a fost găsit președintele, mulțimea adunată la sovietul sătesc au lăsat acest mesaj secretarului. Nemulțumirea sătenilor a fost calificată de autorități, ca uneltire din partea preotului și agitație împotriva puterii sovietice. Referitor la acest caz au fost interogați câțiva martori care au făcut declarații împotriva preotului, preotul fiind socotit ca organizator al grupului revoltat. Împotriva preotului au fost făcute și alte declarații, de participare clandestină la întruniri antisovietice, de transportare a obiectelor de preț din biserică la Chișinău ș.a.
Părintele Anatolie Spinei a fost arestat şi trimis în Siberia, de unde nu s–a mai întors . A fost arestat la 3 iulie 1941, de către colaboratorii secției raionale NKVD din Nisporeni. Era acuzat de apartenența sa la partidul ”Garda de Fier”, de activitate antisovieitică și că „aduna în jurul său țărani religioși cu care petrcea conversații provocatoare și contrarevoluționare cu caracter defetist”.
La retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul Basarabiei, deținuții politici au fost evacuați în interiorul URSS. Părintele Anatolie a fost încarcerat în închisoarea nr. 1 din Irkutsk. A fost interogat pentru prima data la 6 mai 1942, după 10 luni de la arestare. A mai fost interogat la 7 mai, pentru a–l face cunoscut cu articolul ce i se încriminează – art. 58–4 și 58–10, p. II CP al RSSFR, de activitate contrarevoluționară. În aceeași zi, anchetatorul a anunțat despre încetarea urmăriri penale . Urma să se pregătească rechizitoriu pentru a fi expediat împreună cu dosarul de urmărire penală, organului de justiție NKVD din URSS, pentru examinare.
Rechizitoriu, alcătuit la 12 inie 1942, avea următorul conținut: „În urma efectuării unor investigații a fost stabilit că Spinei Anatolii Valerianovici, locuind pe teritoriul Basarabiei din anul 1935 până în anul 1939 a fost membru al partidului fascist ”Garda de Fier”, fiind un membru activ a fost ales conducător al acestui partid în satul Dolna. Se ocupa și de recrutarea noilor membri. Fiind ostil față de puterea sovietică instaurată în Basarabia, Spinei A. V., desfășura în rândul țăranilor o agitație antisovietică, îndreptată spre discreditarea activităților desfășurate de partid și de guvernul sovietic, de exemplu: La 22 aprilie 1941, Spinei, în prezența locuitorilor satului Dolna […] a calomniat guvernul sovietic. La 1 iulie 1941, Spinei a exprimat sentimente defetiste și antisovietice, desfășurând o activitate răutăcioasă fascistă”. Se propunea ca Spinei A. V., „fiind o persoană social periculoasă, să i se aplice pedeapsa capitală – moarte prin împușcare și confiscarea averii personale” .
Judecata a avut loc la 22 august 1942, în cadrul Comisiei Extraordinare pe lângă NKVD–ul URSS, preotului Anatolie Spinei aplicându–i–se urmtoarea sentință: „Spinei Anatolii Valerianovici, pentru apartenența sa la un partid contrarevoluționar și agitație antisovietică, să fie împușcat. Averea personală să fie confiscată”. Sentința de judecată a fost executată la 24 septembrie 1942 .
După reinstaurarea puterii române în Basarabia, autoritățile bisericești au făcut o evaluare a preoților rămași sub stăpânirea sovietică a celor omorâți, sau deportați în Siberia de către bolșevicii atei. În lista clericilor pensionari, decedaţi şi deportaţi, a văduvelor, orfanilor sau moştenitorilor lor, publicată în ”Buletinul Arhiepiscopiei Chişinăului”, figura şi numele părintelui Anatolie Spinei. Urma ca la începutul anului 1943, preoteasa văduvă, Parascovia Spinei (fiind înscrisă în listă cu numărul 30), să primească o primă de ajutor .
La 2 iunie 1989, părintele Anatolie Spinei, condamnat la pedeapsa capitală, moarte prin împușcare, a fost reabilitat post–mortem de către Procuratura RSSM .
