Dimitrie Serbin s–a născut în anul 1889 în localitatea Mahala, suburbia oraşului Dubăsari. În timpul Primului Război Mondial a fost mobilizat în armată. După revenire îşi dedică viaţa slujirii lui Dumnezeu. Devine membru al corului parohial, apoi cântăreţ. A urmat studiile la Seminarul Teologic din Odesa şi în 1928 a fost hirotonit diacon pe seama Bisericii ”Sf. Arhanghel Mihail” din satul de baştină . În anul 1932 a fost hirotonit preot şi numit paroh la aceeaşi biserică.
În anul 1935, biserica din Mahala (Dubăsari) a fost închisă. Însă, părintele Dimitrie a continuat activitatea sa pastorală, prin sfatul cuvenit dat credincioşilor săi, satisfăcându–le şi necesităţile spirituale. Săvârşea pe ascuns, în locuinţa sa, botezuri, cununii, parastase. Iar pentru întreţinerea familiei sale se ocupa cu lucrări de tâmplărie. În anul 1930, autorităţile îl deposedează de terenurile de pământ de pe care se întreţinea . Era silit de autorităţile sovietice locale să se lepede public, la adunările colhoznicilor, de preoţie şi de credinţă.
La 4 noiembrie 1937, părintele Dimitrie Serbin a fost arestat. Era învinuit că prin ”predicile sale religioase desfăşura o activitate antisovietică” . Sovietul sătesc din Mahala îl caracteriza în felul următor: „Serbin Dimitrii Petrovici, locuitor al satului Mahala, după statutul social, țăran–chiabur. Din 1918 până în 1926 a fost diacon, apoi din 1926 până în 1933 a fost preot. Deposedat de avere în anul 1933, care mai apoi a fost transmisă în proprietatea colhozului din Mahala. În anul 1931, după închiderea bisericii, Serbin D.P., făcea agitație printre localnici și colecta semnături împotriva închiderii bisericii, continuând această activitate până în prezent. Serbin D.P., aduna credincoși la locuința sa, împreună cu care săvârșea rugăciuni de seară, boteza copii, împărtășea credincoșii înainte de Paști. Era împotriva colectivizării și se străduia tot timpul să submineze lucrul în colectiv. Aduna preoți la locuința sa, care discutau între ei împotriva puterii sovietice” .
În rechzitoriul din 22 noiembrie 1937 se scria că, în anul 1930, preotul Serbin, ar fi fost recrutat într–o grupare c. r. si că, “în perioada anilor 1930–1937 a desfășurat în rândul credincoșilor o astfel de activitate, îndreptată împotriva sistemului colhoznic și defăima puterea sovietică. Provoca populaţia prin răspândirea zvonurilor de venire a românilor în Moldova şi refacerea sistemului capitalist în URSS”. Părintele Dimitrie a respins toate învinuirile .
Judecata a avut loc la 23 noiembrie 1937, în cadrul ședinţei troicii NKVD din RASS Moldovenească, părintele Dimitrie Serbin fiind condamnat la moarte prin împușcare. Sentinţa de judecată a fost executată la 8 decembrie 1937 în orașul Tiraspol .
Peste aproape două decenii de la executarea sentinței, sora preotului Dimitrie Serbin, expediază o scrisoare pe adresa Administrației Generale a Lagărelor de muncă forțată (GULAG), în care scria: „Fratele meu, Serbin Dimitrii Petrovici, născut în s. Mahala, r. Dubăsari, RSSM, în anul 1937 a fost represat, nu cunosc cauzele și până în prezent nu am nici o veste de la el. Rog să–mi comunicați, ce s–a întâmplat cu el, este viu, sau mort”. Această scrisoare a fost redicționată Secției de arhivă și evidență KGB, URSS din Moscova. La scurt timp, șeful Secției de arhivă și evidență KGB, RSSM din Chișinău, expedia o scrisoare informativă către Împuternicitul KGB din Dubăsari, în care se scriea că, „În legătură cu declarația primită, rog să o invitați pe cetățeanca [A. A. P.] și să–i comunicați oral că, fratele său, Serbin Dimitrii Petrovici, în anul 1937 a fost condamnat la 10 ani de lagăr de muncă forțată. Aflându–se în detenție a murit de pneumonie, la 8.XII.1942. Rog să–mi comunicați data înștiințării”. Peste 8 zile de la primirea scrisorii informative, la 28 aprilie 1956, sora părintelui Dimitrie a fost înștiințată că fratele său ar fi murit în timpul detenției, ceia ce nu corespunde adevărului .
La 11 septembrie 1958, părintele Dimitrie Serbin a fost reabilitat de către Procuratura RSSM. În cadrul unei ședințe speciale s–a luat următoarea decizie: „Hotărârea troicii speciale NKVD, RASSM, din 23.XI.1937, pe cazul lui Serbin Dimitrii Petrovici [s.a.], se anulează, iar dosarul, din cauza lipsei de probe, se clasează” .
