Viitorul preot Ioan Stefanovici s–a născut în anul 1861 , în familia paraclisierului Spiridon Stefanovici de la Biserica ”Naşterea Maicii Domnului” din satul Gradeniţa, regiunea Odesa . Localitatea respectivă se află la 18 km de staţia de cale ferată Cuciurgan, de pe traseul Chişinău – Odesa. La începutul sec. al XX–lea, satul Gradeniţa avea 3834 de locuitori, dintre care peste 2700 erau moldoveni.
Tânărul Ioan Stefanovici, după absolvirea şcolii primare din satul natal a continuat studiile la Şcoala spirituală, apoi a învăţat la Seminarul Teologic din Odesa . La începutul lunii februarie 1884, a fost numit cântăreţ la Biserica ”Naşterea Maicii Domnului” din Baranovo, regiunea Odesa şi profesor de religie la şcoala din acea localitate . Tot în acel an a fost hirotonit preot pe seama Bisericii ”Sf. Nicolae” din satul moldovenesc Speia, jud. Tiraspol.
La biserica din Speia, preotul Ioan Stefanovici a slujit timp de 35 de ani. Era profesor de religie la şcoala de zemstvă din localitate, profesor şi conducător al şcolii parohiale de fete. Mai îndeplinea şi funcţia de membru al Sfatului protopopiei. Pentru activitate pastorală şi misionară, părintele a fost decorat cu mai multe distincţii bisericeşti, în anul 1898 a fost decorat cu prima distincţie, bederniţa.
Familia preotului din Speia era compusă din 10 persoane. Soţii Stefanovici au avut 8 copii, 5 băieţi şi 3 fete. Fratele părintelui Ioan, preotul Constantin Stefanovici (1869–1911) avea studiile Academiei Teologice din Kiev. În anul 1906 era profesor de religie la Gimnaziul din Elisavtgrad şi preot slujitor la capela acestei instituţii de învăţământ . În anul 1910 se retrage la mănăstire, făcând ascultare la Lavra Pociaev. Moare în următorul an, la Sankt Petersburg, fiind înmormântat în Cimitirul ”Smolensk”. Mormântul preotului se păstrează până în prezent. Părintele Constantin a scris şi a publicat mai multe lucrări, atât teologice, cât şi de educaţie morală. Câteva dintre lucrările sale au fost apreciate de către scriitorul rus, Contele Lev Nicolaevici Tolstoi .
La începutul anului 1918, în unul dintre numerele Buletinului Eparhiei Hersonului (Херсонскiя Епархiальныя Въедомости) a fost publicat un material, intitulat „Biserica şi bolşevicii”. Autorul materialului respectiv reflectă situaţia clericilor şi a poporului credincos din perioada războiului civil din Rusia postrevouţionară. Se mai menţionează în acest material, despre o perioadă nouă istorică – „perioada persecuţiilor şi suferinţelor pentru Hristos, perioada martirajelor pentru credinţa în Hristos” . În luna octombrie 1919, conducerea Eparhiei Hersonului a publicat o listă a preoţilor martiri care au fost împuşcaţi de către soldaţii Armatei Roşii, în timpul stăpânirii bolşevice. În lista celor 15 preoţi martiri din cadrul Eparhiei Hersonului, figurează şi numele preotului Ioan Stefanovici din satul Speia, jud. Tiraspol . Au fost publicate şi liste ale clericilor omorâţi de către bandele anarhiste ale lui Nestor Maxno ş. a. La începutul anului 1920 a fost publicată altă listă a preoţilor martiri, fiind 20 la număr, omorâţi de soldaţii bolşevici .
